V-ati gandit vreodata ca ati platit pentru o Dacie mai mult decat pretul corect de vanzare? Ca, adica, pe langa cei 3.500 de dolari pe care ii dadeati in 1999 pe automobil, mai adaugati in jur de 50 de dolari pentru ca Sidex Galati sa produca tabla - nu intotdeauna de cea mai buna calitate - pentru masina respectiva?

Ani de zile, combinate siderurgice ca Sidex din Galati au inregistrat pierderi de sute de milioane de dolari, sustinute de bugetul statului, adica de buzunarele contribuabililor.

Dupa privatizari, platitorul de impozite a continuat sa achite importante sume de bani pentru revitalizarea "gaurilor negre". Sub o alta forma, insa - cea a ajutorului de stat, acordat prin contractele de vanzare.

Abia in anul 2004, adica dupa mai bine de un deceniu, miliardele de dolari "inghitite" de combinatele siderurgice isi arata roadele. Ajutati si de o conjuctura internationala favorabila, colosii industriali privatizati in ultimii trei-patru ani par sa devina profitabili.

Ce a determinat insa aceasta rasturnare de situatie? Cat a contat privatizarea si cat cresterea pretului la produse din otel pe pietele mondiale in revigorarea afacerilor siderurgice din Romania?

"Este clar ca firmele siderurgice romanesti au beneficiat de evolutia crescatoare a pietelor internationale. Dar, cred ca nu ar fi fost capabile sa beneficieze la fel de mult de aceasta conjunctura, daca nu ar fi avut capital privat", este de parere reprezentantul pe piata autohtona al grupului rus TMK, Adrian Popescu. TMK detine in Romania Combinatul Siderurgic Resita si producatorul de tevi Artrom Slatina, prin intermediul subsidiarei Sinara Handel inregistrate in Germania.

O alta explicatie a redresarii rapide: cererea exploziva de pe piata internationala a otelului (in special din partea Chinei), care a dus pretul produselor siderurgice la cote nesperat de ridicate in urma cu doar trei-patru ani. De exemplu, de la 150 de dolari/tona in 2000, tabla de Sidex a ajuns la cotatii in jur de 300 de dolari. "Determinant in revenirea industriei siderurgice a fost efectul privatizarii tuturor companiilor mari din industrie aproape in aceeasi perioada, in timp ce efectul cresterii pietei otelului a fost secundar", completeaza Popescu.

Un argument este acela ca unele companii autohtone au fost chiar afectate de preturile mari la otel. Este cazul Silcotub, unul dintre cei mai importanti producatori romani de tevi, care a avut de tras de pe urma cresterii preturilor. "Societatea importa otel, iar majorarea preturilor la tevile produse nu a avut loc in aceeasi perioada", explica Paolo Bassetti, director al Tenaris pentru CSI si Europa de Est si vicepresedinte executiv al Tenaris Silcotub Romania.

Dar in ce a constat, concret, conjuctura favorabila de pe piata mondiala a otelului? Incepand din 2003, cererea de otel din China a crescut peste cele mai optimiste asteptari. Boom-ul constructiilor si al industriei auto din statul asiatic au dus la o crestere spectaculoasa a numarului de transporturi cu produse siderurgice catre aceasta tara. Ca urmare, preturile la anumite produse s-au dublat sau chiar s-au triplat. Peste noapte, combinate aflate la limita supravieturii au devenit mari exportatori. In 2004 n-au crescut numai cotatiile, ci si productia mondiala de otel, care a fost mai mare cu 9% decat in anul precedent, depasind, in premiera, pragul de un miliard de tone. Iar tendinta este in continuare de crestere.

Cresterea productiei, in Romania, a fost mai mica, cu doar 0,3% peste nivelul anului 2003, potrivit Institutului International al Fierului si Otelului (IISI). Prin urmare, marele castig nu a venit atat din cresterea productiei, cat mai ales din vanzarea produselor la preturi mai mari. Un singur exemplu: Sidex si-a dublat veniturile in 2004 (fata de 2003), in conditiile in care productia a crescut cu doar 35%. Sidex a anuntat un profit de 121 de milioane de dolari anul trecut.

Nu toate povestile au fost insa frumoase. Combinatul Siderurgic Resita, de exemplu, cumparat de grupul rus TMK cu un euro in primavara lui 2004, avea pierderi de aproape zece milioane de euro dupa primele noua luni ale anului trecut. Si nici nu are sanse sa devina rentabil in viitorul apropiat.

"Credem ca CSR va deveni real profitabila din anul 2006", spune Adrian Popescu, reprezentantul TMK. De altfel, strategia de restructurare adoptata de grupul rus mizeaza, mai degraba, pe reducerea costurilor de productie, prin realizarea de investitii, decat pe evolutia cotatiilor la otel pe pietele internationale. Caci tocmai lipsa investitiilor a impiedicat societatile siderurgice romanesti sa beneficieze si de alte momente favorabile de pe piata internationala. Cresteri importante se inregistrau pe plan mondial si la inceputul deceniului trecut; atunci insa siderurgia romaneasca nu a reusit sa profite, mai ales din cauza lipsei acute de capitalizare, considera Popescu.

De aceea, chiar cu cu pretul incasarii unor sume mai mici din vanzarea propriu-zisa a actiunilor, in contractele de privatizare a fost stipulata obligativitatea efectuarii de investitii. Rezultatul? Potrivit Ministerului Economiei si Comertului (MEC), investitiile in combinatele siderurgice se vor ridica, pana in 2008, la 570 de milioane de dolari.

Chiar si asa, cum vor reusi companiile siderurgice din Romania sa beneficieze si mai mult de pe urma conjuncturii internationale? Ele ar putea profita de perioada de crestere, cand resursele disponibile sunt mai mari, pentru a face investitii menite sa reduca efectele unei deprecieri a pietei. Ce-i drept, insa, o criza a industriei siderurgice nu se prevede prea curand. Potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), perioada infloritoare a siderurgiei mondiale va continua cel putin doi ani.

OCDE estimeaza pentru 2005 o crestere cu 5% a cererii de produse din otel, dupa ce in 2004 consumul a inregistrat un salt de 8,8%. Aceeasi estimare arata ca, atat in 2005 cat si in 2006, motorul acestei dezvoltari va ramane China. "Pe termen lung, chiar si in conditiile in care China isi va diminua consumul, vor aparea noi programe de dezvoltare in India si Indonezia", crede Petru Ianc, director in cadrul MEC. Ceea ce inseamna, de asemenea, o cerere semnificativa.

Evolutia favorabila a pietei chinezesti a influentat, indirect, si societatile romanesti (prin cresterea generala a cotatiilor otelului), chiar daca acestea nu au vandut direct catre China. Pentru unele firme, efectul indirect a fost suficient, ele renuntand chiar, in totalitate, la piata chineza. "Sidex nu mai vede in China o oportunitate de export, din cauza costurilor de transport prea mari", explica Narendra Chaudhry, director general al Ispat Sidex.

Entuziasmul ar trebui sa fie, insa, mai temperat. Cererea in crestere de produse din otel a determinat si o majorare a preturilor la materiile prime, precum minereu de fier sau cocs. Practic, aceste preturi vor tine pasul, in continuare, cu cotatiile otelului.