Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut în România cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În acelaşi interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste şase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească şi care sunt consecinţele acestui fenomen? 

"Căsătoria nu cred că ne-ar aduce nimic în plus. După 13 ani nu cred că am nimic de câştigat de pe urma unui act şi niciunul dintre noi nu crede în beneficiile religioase ale căsătoriei, acesta fiind un posibil argument pentru un cuplu”, spune Cristina, în vârstă de 31 ani, care trăieşte într-o relaţie de concubinaj de mai bine de 10 ani. 

Cristina spune că s-ar căsători „doar dacă acest lucru ar avea o însemnătate”, iar ea nu reprezintă un caz particular, ci este o manifestare socială care se conturează din ce în ce mai pregnant. Între birou şi chirie, între distracţiile cotidiene şi distracţiile erei tehnologice, tinerii din generaţia actuală aleg să se căsătorească mai puţin, mai târziu sau deloc.

Datele de la Statistică arată că vârsta medie de căsătorie a crescut din 1990 până în prezent cu peste şase ani, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Dacă în urmă cu 28 de ani bărbaţii alegeau să se căsătorească în medie la 25 de ani şi femeile la 22 de ani, astăzi o serie de progrese sociale precum emanciparea femeii şi accesul în masă la educaţie superioară reprezintă câţiva dintre factorii principali care determină tinerii să se căsătorească mai târziu, la 31,5 ani în cazul bărbaţilor, respectiv 28,2 ani în cazul femeilor.

„Cu cât avansează economia şi tehnologia mai mult, oamenii ajung să nu mai aibă relaţii”, consideră Cristina, subliniind că unul dintre motivele pentru care există şi se accentuează acest fenomen social ar putea fi orientarea oamenilor preoponderent înspre carieră.

Fenomenul nu este prezent doar în România. Publicaţia americană New York Times scria în luna mai că sociologii, psihologii şi alţi experţi care studiază relaţiile susţin că această îndepărtare de ideea căsătoriei a devenit din ce în ce mai mult o normă, pe măsură ce femeile au intrat mai mult în piaţa muncii în ultimele decenii. Astfel, şi pentru americani media de vârstă la căsătorie a crescut de la 23 la 29,5 de ani pentru bărbaţi şi de la 20,8 la 27,4 de ani în cazul femeilor. Atât bărbaţii, cât şi femeile tind să fie mai interesaţi de avansarea în carieră înainte de a se aşeza la casa lor, concluziona articolul respectiv.

„Sunt câteva motive invocate de sociologi în ce priveşte întârzierea căsătoriei, şi anume nevoia de a termina studiile, de a obţine o oarecare stabilitate financiară, o desprindere relativă de familia de origine, tradiţională şi de la normele ei”, observă psihologul Bogdan Lucaciu.

Însă specialistul consideră că parcursul profesional „nu e un motiv, ci adesea un pretext de amânare a căsătoriei. Persoanele ambiţioase hotărâte să-şi construiască o carieră sunt de obicei pretenţioase privind alegerea partenerului, uneori la pragul workaholismului, sau mulţumindu-se cu relaţiile pasagere ori de convenienţă. Amânarea căsătoriei este mai degrabă o consecinţă a oscilaţiei între succesul profesional şi angajarea într-o relaţie. Este cazul tipic al corporatiştilor cu vise de parvenire socială”, consideră Lucaciu.

O reflexie fidelă a felului în care s-a dezvoltat societatea

Bogdan Badea, CEO al eJobs, susţine că fenomenul reprezintă „o reflexie fidelă a felului în care s-a dezvoltat societatea în ansamblul ei şi a felului în care arată astăzi profilul omului de succes”. În plus, din punctul lui de vedere, oportunităţile de împlinire, la nivel de individ, au crescut atât de mult încât vrem cu toţii să le avem pe toate: şi carieră, şi casă, şi maşină, şi călătorii, şi experienţe inedite şi, bineînţeles, o familie. Aşa că, în toată această ecuaţie foarte complexă, majoritatea încearcă să le bifeze pe toate într-o ordine cronologică. Iar asta înseamnă împlinirea pe plan profesional, în primul rând, şi apoi întemeierea unei familii.

CEO-ul eJobs observă şi el că „treptat, s-au schimbat şi mentalităţile şi dacă acum 20 de ani tinerii se căsătoreau mult mai devreme şi se ocupau abia după aceea de achiziţia unei case sau de consolidarea unei cariere, acum abia în jurul vârstei de 30 de ani încep să se gândească la căsătorie, la copii”. El întăreşte ideea că aceasta este o tendinţă care se manifestă la nivel global şi care în unele state europene a impus chiar politici naţionale de încurajare a natalităţii la nivel general, de susţinere a programelor de natalitate pentru cuplurile cu vârsta de peste 35-40 de ani, în particular, sau a mamelor singure: „Pentru că sunt tot mai multe cazuri, chiar mai multe decât la noi, când discuţia întemeierii unei familii apare abia în jurul vârstei de 40 de ani”.

Specialiştii consideră că fenomenul este mult mai general şi poate fi privit la scară amplă şi pe o perspectivă mai lungă de timp. „Acum 100 de ani, fetele se măritau la 15-17 ani, logica fiind aceea că intri în viaţa socială după ce ai terminat cu şcoala. Prima condiţie în lumea modernă a fost aceea a creşterii vârstei de educaţie. În societăţile tradiţionale băieţii terminau cu 4-5 clase, iar la ei criteriul de trecere la viaţa socială era armata, de aceea ei se căsătoreau la vârste mai înaintate decât femeile. Acum, femeile se maturizează mai repede în societate ca urmare a unui moment în care ele nu au fost subiectul educaţiei”, consideră sociologul Alfred Bulai, conferenţiar în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

Sociologul critică modul în care a evoluat perspectiva societăţii contemporane pentru că „sugerează femeii că trebuie să aibă un job, o carieră, să lucreze, deoarece faptul că e femeie şi creşte copilul nu mai este privit ca ceva neapărat important, deşi este extrem de complicat să creşti un copil. Acum, ideea de bază este ca femeia să lucreze în corporaţie. În aceste condiţii se încearcă o amânare a căsătoriei, pentru că în cazul femeilor aceasta ar permite apariţia copiilor în scurt timp şi ar fi vorba de o complicaţie fantastică a vieţii”, adaugă sociologul.

Sau o consecinţă a exemplului puternic de „aşa nu”

Din altă perspectivă, refuzul sau amânarea căsătoriei îşi poate avea rădăcinile şi în experienţele anterioare ale oamenilor şi în modelul pe care l-a reprezentat sau nu familia în care a crescut. Astfel, disfuncţionalităţile văzute şi urmărite în copilărie ar putea determina adultul să îşi dorească să evite conjunctura, crede Roxana, în vârstă de 35 ani, care se află într-o relaţie de tip parteneriat de aproape patru ani.

„Sunt mai multe motive. La Revoluţie, eu aveam 6 ani. Aş spune că oamenii din generaţia mea sunt cei care au prins ambele lumi. Pe de o parte este influenţa părinţilor, a bunicilor, care ne-au crescut într-un anumit spirit, cu anumite aşteptări, pe de altă parte este toată noutatea din ultimii aproape 30 de ani. (…) O parte dintre prietenii mei vin din familii tradiţionale, dar complet nefuncţionale. Ştiu oameni care au trăit drame în copilărie, drame neştiute de nimeni, ascunse sub preş, să nu ştie vecinii, să nu afle cineva. Nu dădea bine. Adulţii de azi, în care s-au transformat acei copii, nu pot avea sau aspira la familii tradiţionale, în sensul clasic. Familia în care au crescut nu este aspiraţională, nu e model. Asta nu înseamnă o impotenţă de a relaţiona, ci o nevoie de a ţine ferestre deschise, de a preţui ce ai. Asta poate rezulta şi într-o amânare a deciziilor, dar nu e o lipsă de curaj. Trebuie să fii sigur”, spune Roxana, care lucrează într-o companie media.

Roxana remarcă şi evoluţia comportamentului într-o relaţie, care nu mai este atât de legat de „ce-ar spune vecinii” şi s-a schimbat odată cu generaţiile, concluzionând că noţiunea de relaţie nu va dispărea, indiferent de ritmul în care aleg sau nu oamenii să se căsătorească.

„Relaţiile au ieşit din zona aceea de monogamie forţată care oricum ascundea infidelităţi. Dacă încerci destinaţii, încerci şi oameni. Şi asta amână luarea unei decizii. La final însă, nevoia de companie, de parteneriat, de construcţie va fi mereu acolo. Indiferent dacă este concubinaj, căsătorie sau orice altceva, cuplul va exista între femeie şi bărbat, bărbat şi bărbat, femeie şi femeie şi tot aşa pentru că nicio călătorie nu are sens de unul singur. Doar că acum încercăm să ne dăm mai bine seama cum ne este cel mai OK”, crede Roxana.

Roxana spune că impactul va fi la nivel de natalitate, însă aceasta nu ar fi doar o problemă de cuplu. „Pe termen scurt vom avea mai puţini copii, dar acest lucru nu se echilibrează doar din relaţia de cuplu. Societatea are un impact major. Am prieteni care au plecat de aici gândindu-se la copii şi oameni care nu se gândesc să facă un copil decât dacă pleacă. Când în anii 2000 s-a vândut toată România, generaţia lor a vândut şi o parte din viitorul meu. Inconştient, au vândut şi viitorul nepoţilor lor, care riscă să rămână nenăscuţi. Acum plângem toţi pe umerii sporului pozitiv pierdut. Pe termen lung, cred că lucrurile se vor aşeza, iar copiii născuţi din părinţi din generaţia mea vor pleca la drum cu nişte lecţii foarte bune pentru că noi am prins ambele lumi şi mulţi dintre noi au luat ce e mai bun din ele”.

Care este preţul?

În România ultimilor 30 de ani, numărul căsătoriilor a scăzut dramatic. Potrivit datelor INS, în 2017 numărul căsătoriilor a fost de 142.613, în comparaţie cu 192.652 în 1990. Ce impact are acest fenomen asupra aspectelor demografice, economice şi sociale ale unei ţări?

„Tabloul ultimilor 20 de ani s-a schimbat radical, din absolut toate punctele de vedere: muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieşim mai des în oraş, ne preocupăm mai mult de propria imagine, investim şi, da, ajungem să ne căsătorim şi să facem copii mai târziu. Pentru că munca nu mai este doar un instrument cu ajutorul căruia câştigăm bani ca să supravieţuim, ci este şi o componentă foarte importantă a dezvoltării noastre ca indivizi. Avem nevoie de carieră ca să ne validăm nu doar în ochii celor din jur, ci şi în propriii noştri ochi”, explică Bogdan Badea.

Directorul celui mai mare site de joburi din România susţine că „toate aceste schimbări s-au văzut şi în cifre – de la explozia consumului până la scăderea natalităţii”. Avem, observă el, la nivel de familie, mai multe case, mai multe maşini, mai multe bunuri, în general, dar mai puţini copii, spre exemplu, decât acum 20 de ani. „Într-o măsură destul de mare, la acest switch a contribuit şi social media, care ne permite tuturor să proiectăm (şi să vedem la alţii) profilul vieţii ideale, a omului renascentist varianta 2000+, care le are pe toate: jobul perfect, călătorii, experienţe, casa perfectă, curtea perfectă, prietenii perfecţi, familia perfectă.

Cu cât le vedem mai des, cu atât cădem pradă acestei iluzii, avem senzaţia că exprimă realitatea şi ne dorim cu orice preţ să avem şi noi tot ceea ce alţii par să fi obţinut atât de repede şi de uşor.”

Sociologul Alfred Bulai abordează direct problema dureroasă a natalităţii, ca efect direct al acestui fenomen social. „Pentru firme, pentru capitalişti, e bine. Că au forţă de muncă acum. De altfel, o femeie care naşte ar avea o perioadă lungă de timp în care nu lucrează sau lucrează mai puţin, pentru că atunci când ai copii nu poţi sta nici 8 ore la muncă. Pe de altă parte, pe termen lung, pentru societate este grav, pentru că ai natalitate mai mică.”

Dacă la natalitatea redusă adăugăm şi migraţia ridicată, Bulai observă că, pe termen lung, deficitul forţei de muncă se va adânci. „Per ansamblu, din cauza deficitului de forţă de muncă nu putem profita de şansele ţării şi rămânem cu o populaţie îmbătrânită, inactivă, cu mulţi pensionari şi asistaţi social.”

Fenomenul migraţiei a generat şi un alt trend în ceea ce priveşte evoluţia numărului căsătoriilor, unde căsătoriile în mediul urban au scăzut cu circa 20.000, în timp ce în mediul rural acestea au scăzut cu peste 30.000, de la aproximativ 82.000 la 50.000. „Acesta este un efect al migraţiei, generat de cei care au plecat. Majoritatea care au plecat din ţară erau din mediul rural şi majoritatea erau tineri la vârsta căsătoriei. Cine să se mai căsătorească?”, spune Bulai.

Însă, într-o notă optimistă, acesta consideră că trendul s-ar putea chiar inversa. „Dacă România începe cu adevărat să funcţioneze bine, tendinţa va fi de scădere a vârstei căsătoriei. Dacă aveţi tot ce vă trebuie, nu aveţi de ce să mai strângeţi bani, să mai amânaţi.”

Datele de la Statistică ar putea susţine această perspectivă în condiţiile în care în 2010 numărul căsătoriilor a fost de circa 115.000, iar din anul 2015 a revenit pe un trend ascendent puternic odată cu perspectivele de creştere economice ale României, îndreptându-se spre 125.000.

Fenomenul are impact şi asupra pieţei muncii, argumentează Felix Toma, country manager la GI Group, companie ce se ocupă cu recrutarea forţei de muncă. „Faptul că se căsătoresc mai târziu poate influenţa un parcurs mai rapid în carieră în primii ani după ce angajaţii intră în câmpul muncii. Iar faptul că se căsătoresc mai târziu influenţează disponibilitatea lor de a se deplasa dintr-un oraş în altul sau dintr-o ţară în alta. Pe de altă parte, candidaţii care sunt căsătoriţi şi îşi întemeiază o familie sunt stabili şi mai puţin dispuşi să se reloce deoarece intervine şi nevoia de a reloca întreaga familie”, observă el.

Toma menţionează şi fenomenul migraţiei săptămânale, adică candidaţi care au familia într-un alt oraş sau altă ţară şi călătoresc doar pe parcursul săptămânii pentru job. Au existat candidaţi care au refuzat să se reloce dintr-un oraş în altul sau dintr-o ţară în alta ca urmare a existenţei unei familii. Au fost unii care au apelat la migraţia săptămânală – într-o societate globală ca a noastră, să călătoreşti săptămânal pentru lucru devine ceva normal.”

Tot dintr-o perspectivă legată de piaţa muncii, Marian Popa, head of DB Global Technology, care s-a lansat în misiunea de a repatria talentele plecate peste hotare, susţine că „este întrucâtva logic ca generaţiile să-şi schimbe comportamentul. Altfel generaţia anterioară a trăit degeaba”.

„Cred că este o consecinţă a maturizării şi creşterii responsabilităţii (n.red.: amânarea căsătoriei). Cred că noua generaţie realizează foarte bine că intrarea într-o relaţie – fie ea formalizată sau nu, cu toate consecinţele pe care le poate avea – este în primul rând un act de responsabilitate şi nu doar un imbold natural şi îl tratează ca atare. Impactul? Cred că vom avea generaţii mai mature, mai responsabile, mai doritoare să se implice. Obligaţii pentru care doresc să fie pregătiţi. De aici întârzierea faţă de generaţiile anterioare”, crede Marian Popa.

Astfel, odată cu mentalităţile se schimbă şi piaţa forţei de muncă şi nevoile economice.

Generaţiile actuale aleg să se căsătorească mai târziu, mai puţin sau deloc, fie pentru că nu are nicio însemnătate specială, fie pentru că prioritizează cariera. Printre altele, generaţia actuală preferă să nu se grăbească şi vrea să nu repete greşelile părinţilor. Din multe perspective acest fenomen social este unul normal, însă o serie de consecinţe derivate pot arăta că nu este neapărat şi o normalitate de succes pentru societate ca întreg.

Fenomenul social al concubinajului are impact asupra unor pieţe, precum cea imobiliară, şi conturează trenduri noi, ponderea celor care achiziţionează locuinţe fiind necăsătoriţi sau doar într-un parteneriat fiind ridicată. Spre exemplu, în complexul House Residence Braşov, din totalul de 160 de apartamente, 40% au fost cumpărate de tineri necăsătoriţi, cupluri sau tineri singuri, preferinţa lor fiind imobilele cu 2 camere, potrivit Ruxandrei Morar, directorul general al complexului Primo Pin-House Residence din Braşov.

„Media lor de vârstă este de 29 de ani, iar cei mai tineri preferă să cumpere un apartament decât să stea cu părinţii sau în chirie, au

24-25 de ani. (...) Deocamdată tendinţa tinerilor este tot de achiziţie atât timp cât rata unui credit ipotecar sau Prima Casă nu depăşeşte chiria lunară. Majoritatea au acest argument când achiziţionează chiar dacă sunt sau nu căsătoriţi”, descrie Ruxandra Morar un comportament observat în rândul clienţilor lor.

Publicaţia americană Forbes scria despre tinerii din generaţia Millennials că este generaţia în care 71% dintre persoane ar prefera să cumpere o maşină în loc să o închirieze, în timp ce 59% ar prefera să închirieze o casă în loc să o cumpere, acestea fiind trendurile comportamentale mai importante din Statele Unite.

Scăderea numărului căsătoriilor în favoarea concubinajului şi a parteneriatelor afectează şi alte industrii, unele dintre acestea conexe cu nunţile, de pildă. Tinerii nu mai sunt atât de interesaţi să cumpere diamante precum generaţiile anterioare, scrie CNBC. Industria diamantelor nu suferă la nivel de venituri absolute, ci la nivel de produse vândute, încât generaţia actuală cumpără diamante mai scumpe dar mai puţine. Unul dintre motive ar putea fi apetenţa pentru inele şi verighete neconvenţionale. În plus, cuplurile tinere schimbă trendurile globale de consum dinspre produse spre servicii. În loc să aleagă maşini scumpe şi case mari, cuplurile actuale preferă vacanţe şi concerte populare, pe care le pot distribui pe social media.

Mai mult, analiza americanilor arată că, în timp ce în urmă cu câteva decenii societatea era una patriarhală, unde bărbatul muncea şi lua toate deciziile, inclusiv pe cele legate de achiziţii, astăzi modelul este unul bazat pe parteneriat, unde cei doi concubini iau decizii de consum împreună. Un studiu realizat de gigantul bancar Goldman Sachs arată că generaţia Millennials este una care schimbă regulile actorilor economici, lăsând loc pentru o piaţă de sharing cu actori precum Uber şi Airbnb şi îmbrăţişând servicii precum Facebook. Astfel, odată cu mentalităţile se schimbă şi trendurile de consum, tendinţele din piaţă şi nevoile economice.

Psihologul Bogdan Lucaciu consideră că nu se poate vorbi despre avantaje şi dezavantaje din perspectiva impactului acestui fenomen. „Este vorba doar de o schimbare a realităţii sociale pornită dintr-o evoluţie a mentalităţilor. Coaliţia pentru Familie – o mişcare conservatoare – încearcă să se opună acestei tendinţe, după părerea mea fără succes. Creşterea numărului familiilor monoparentale, a copiilor din afara căsătoriei sau a căsătoriilor mixte sunt fenomenele cărora societatea se va adapta. Desigur, şi creşterea demografică negativă este corelată cu această tendinţă, dar aceasta este soarta societăţilor euratlantice”, consideră Lucaciu.

Aşa că, în aşteptarea (sau nu) a căsătoriei, cuplurile aleg să trăiască în concubinaj în timp ce se concentrează pe carieră şi pe o viaţă cât se poate de activă şi plină, aşa cum arată trendurile de consum. În orice caz, „marea întrebare”, cu inel sau fără, ar putea deveni pentru generaţia actuală: „Vrei să fii concubina mea?”.