Lipsa apartamentelor de lux din Tokyo, un oraş viu şi  plin de opţiuni de shopping, a nedumerit mult timp investitorii străini. Acest lucru a început să se schimbe, pe măsură ce noile ansambluri cu privelişti superbe, piscine şi valeţi disponibili 24 de ore din 24 sunt achiziţionate de cumpărătorii locali şi străini care profită de un yen mai slab şi de ratele scăzute ale dobânzilor, scrie Bloomberg.

La The Kita, un complex proiectat de arhitectul premiat Kengo Kuma, un penthouse cu o piscină uriaşă pe acoperiş a fost vândută săptămâna trecută pentru aproximativ 50 de milioane de dolari, potrivit dezvoltatorului Westbank Corp. din Vancouver. Unitatea de 507 metri pătraţi are vedere la pădurea luxuriantă care înconjoară sanctuarul Meiji din apropiere.

Această tranzacţie a urmat imediat după episodul vânzărilor celor 1.002 unităţi Mita Garden Hills, realizate de dezvoltatorul de top Mitsui Fudosan Co., unde o unitate cu 3 dormitoare a fost oferită pentru 590 de milioane de yeni (4,1 milioane de dolari) în februarie. Vânzările au fost considerate pe scară largă ca fiind principalul motiv pentru care preţul mediu de vânzare al apartamentelor noi din zona Tokyo s-a dublat în martie, de la an la an. De atunci, creşterile de preţ s-au temperat, dar au crescut totuşi cu 60% în aprilie şi cu 48% în mai, potrivit Institutului Economic Imobiliar.

Bogaţii Japoniei, care caută intimitate şi sunt asistaţi de bancheri privaţi, apelând adesea la tranzacţii în afara pieţei, unde proprietăţile nu sunt listate. În cazul apartamentelor noi, de lux, dezvoltatorii au tendinţa de a ascunde în secret detaliile legate de preţ. Dar preţurile ameţitoare ale marilor dezvoltări de lux nu rămân secrete pentru mult timp.

La sfârşitul acestui an, Mori Building Co. va finaliza proiectul Azabudai Hills, în apropiere de cartierul central Roppongi. Dintre cele 1.400 de unităţi de lux, 91 sunt reşedinţe de marcă Aman. Se pare că o unitate penthouse din turnul de 64 de etaje a fost deja vândută pentru aproximativ 20 de miliarde de yeni sau 140 de milioane de dolari, cel mai mare preţ înregistrat vreodată pentru un apartament japonez, potrivit Savills.

Pentru milionarii cu bugete mai modeste, Toranomon Hills Residential Tower, un alt proiect al lui Mori, are o unitate cu trei dormitoare cu vedere la Tokyo Tower pentru revânzare la 890 de milioane de yeni (6,2 milioane de dolari), potrivit unui agent imobiliar.

O schimbare, spun experţii din industrie şi executivii, a fost creşterea numărului de tineri antreprenori din domeniul tehnologiei, care şi-au scos companiile la bursă în ultimii ani. Cumpărătorii japonezi tipici ai reşedinţelor Mori's Azabudai sunt fondatori de companii cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, potrivit lui Kosei Ajima, şeful de promovare a afacerilor rezidenţiale al companiei.

Brokerii menţionează, de asemenea, o cerere în creştere din partea cumpărătorilor din străinătate care văd Japonia ca pe un loc stabil şi atractiv pentru o a doua casă. Jack Ma, cofondatorul Alibaba Group Holding Ltd. din China, care petrece mai mult timp în Japonia după ce a criticat autorităţile de reglementare chineze în 2020, nu este singurul.

Firma imobiliară cu sediul în Tokyo Post Lintel Investment Management, care lucrează cu fonduri şi birouri de familie, a înregistrat o creştere de aproximativ 40% a tranzacţiilor sale cu locuinţe de lux în ultimii doi ani. Clienţii cu averi mari din Hong Kong, Singapore şi Taiwan ai companiei caută să îşi diversifice activele şi să se pună la adăpost de tensiunile geopolitice crescânde din jurul Chinei, potrivit directorului executiv Joey Yang.

Mulţi dintre aceşti cumpărători asiatici înstăriţi plătesc în numerar sau obţin împrumuturi cu dobândă redusă de la bănci străine cu sucursale locale. Există puţine restricţii privind proprietatea imobiliară străină în Japonia, iar yenul slab asigură, de asemenea, o reducere mare, au spus brokerii.

În timp ce definiţia proprietăţilor imobiliare de lux este diferită în fiecare ţară, în Japonia, termenul se aplică de obicei apartamentelor de peste 100 de metri pătraţi, deşi unităţile mai mici care costă câteva milioane de dolari pot fi considerate de lux dacă clădirile lor vin cu facilităţi precum săli de sport şi servicii de concierge. Proprietăţile super-prime se referă la reşedinţe şi mai exclusiviste care se adresează celor ultra-bogaţi şi se vând de obicei cu peste 10 milioane de dolari.