Profesorul Veena Sahajwalla deţine, în cadrul Universităţii New South Wales din Australia, o importantă producţie de aur, argint şi cupru. “Mina urbană” a acesteia nu îşi extrage materialele din rocă, ci din gadgeturi electronice. În câţiva ani, aceasta preconizează că va obţine şi profit.

"Modelele economice arată că o micro-fabrică construită cu circa 500.000 de dolari poate genera venituri şi locuri de muncă în doar doi-trei ani. Asta înseamnă că există, deopotrivă, beneficii pe plan social, economic şi de mediu”, spune Sahajwalla. De fapt, studiile indică faptul că aceste facilităţi sunt de departe mult mai profitabile faţă de minele tradiţionale.

Potrivit unui studiu publicat recent în publicaţia Environmental Science&Technology, un tub de televizor conţine în general 450 de grame de cupru, 227 de grame de aluminiu şi 5,7 grame de aur.

În timp ce o mină de aur poate genera cinci sau şase grame de metal la o tonă de material brut, o tonă de deşeuri electronice generează în jur de 350 de grame de aur, fiind totodată şi un process mai puţin costisitor. Doar în 2016, o cantitate de circa 435.000 de tone de telefoane au generat materii prime în valoare de circa 9,4 miliarde de euro.