♦ Tarniţa-Lăpuşteşti este o soluţie pe care suntem efectiv condamnat să o facem. E mare păcat că nu s-a făcut până acum.

♦ Şi principiul este într-adevăr cu două lacuri: unul sus şi unul jos. Când ai nevoie de energie electrică să produci în sistem, dai drumul la apa din lacul superior, o turbinezi, produce energie electrică. Când ai, de exemplu, noaptea surplus, ai exces de producţie, porneşti pompele din lacul de jos şi muţi apa în lacul de sus. E o baterie verde.

♦ E o tehnologie care trebuie făcută. Suntem pe punctul de a publica în sfârşit documentaţie de atribuire a studiului de fezabilitate. Au fost discuţii îndelungi cu ANAF, cu Autoritatea Naţională pentru Achiziţii Publice. Urmează atribuirea, sperăm până la finalul anului şi un interval de şase, nouă luni, realist vorbind, pentru finalizare a studiu de fezabilitate.

♦ Urmează să stabilim exact costurile în studiul de fezabilitate. Costul poate fi de 1-1,5 mld. euro. Visul meu nu este să facă statul român acest proiect, pentru că atunci când statul român rămâne acţionar majoritar sau unic în compania de proiect, ne putem trezi că vine un alt ministru sau altă viziune care spunem că nu mai avem nevoie de Tarniţa Lăpuşteşti.

♦ Deja am fost abordaţi de cele mai mari companii din domeniu, care ştiu geografia locului, ştiu potenţialul locului, ştiu veniturile care s-ar putea încasa din servicii de producţie de energie, dar şi de echilibrare a sistemului. Deci, sper că peste un an vom avea studiu de fezabilitate şi o companie de proiect cu capital majoritar privat şi proiectul lansat cu un termen şapte-opt ani pentru finalizare.