Pe măsură ce planeta face eforturi masive de diminuare a crizei generate de coronavirus, este important să ne concentrăm asupra începutului pandemiei.

Preşedintele Trump a luat măsuri de controlare a numărului de infecţii încă de pe 31 ianuarie, când a fost interzis accesul în ţară pentru străinii care vizitaseră recent Republica Populară Chineză. Însă au durat şase săptămâni până să interzică călătoriile din Europa, celălalt epicentru al epidemiei, scrie BBC.

„Va dispărea. Într-o zi, ca un miracol, va dispărea”, spunea preşedintele american la începutul anului. Între timp, virusul s-a răspândit într-o perioadă scurtă pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Strategia principală de controlare a numărului de infecţii este închiderea totală a comunităţilor. China a făcut prima dată acest lucru în Wuhan, iar apoi în regiunea Hubei. Ulterior, Italia a aplicat aceeaşi metodă în Lombardia – regiunea de nord a ţării şi, la scurt timp după, în toată ţara.

Unii experţi compară perioadele de răspuns cu primele cazuri sau decese cauzate de virus. Germania, Marea Britanie şi Franţa au declarat starea de carantină la relativ scurt timp după primele decese, putând să înveţe din evenimentele care au avut loc în Italia.

Într-un final, majoritatea statelor americane au implementat măsuri stricte de distanţare, acoperind aproximativ 92% din populaţia ţării. Având în vedere că Statele Unite sunt un stat federal, unde puterea nu este atât de centralizată, o carantină la nivel naţional este extrem de dificil de implementat.

Însă principalul motiv pentru răspunsul încet al Statelor Unite a fost lipsa de informaţii în ceea ce priveşte gravitatea virusului.

Pe 20 şi 21 ianuarie, Coreea de Sud şi SUA au raportat primele cazuri cu coronavirus. Patru zile mai târziu, Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) cerea aprobarea Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente pentru un kit de testare a persoanelor suspecte de COVID-19. Între timp, Coreea de Sud începuse să distribuie kiturile pe întreg teritoriul ţării. 12 zile mai târziu, CDC-ul avea să facă acelaşi lucru, în timp ce Coreea de Sud începuse să dezvolte şi să distribuie echipamente de testare mai rapide. Două zile mai târziu, CDC-ul declara că testele sunt defecte, iar pe 29 februarie, doar trei din peste 100 de laboratoare americane deţineau teste aprobate de CDC.

Până pe 8 martie, la şase săptămâni după ce a fost raportat primul caz, au fost testaţi doar 3.000 de oameni, adică 1 din 100.000 de cetăţeni – comparativ cu 1 din 342 în Coreea de Sud. La mijlocul lunii, SUA testaseră 31 din 100.000 de oameni.

Pe 15 aprilie, SUA au depăşit Coreea de Sud în ceea ce priveşte rata de testare. Însă faptul că primele săptămâni au fost total pierdute a avut consecinţe serioase asupra răspunsului administraţiei Trump.

Nu există ţară care să fie avut o strategie perfectă în situaţia de faţă. Însă unele state au reuşit să menţină numărul de decese la un nivel cât mai scăzut. Prin contrast, au murit mai mulţi americani din cauza COVID-19 decât în urma războaielor din Vietnam, Afghanistan şi Irak la un loc.

Astfel, Statele Unite au ratat în primele săptămâni o mulţime de oportunităţi de controlare a numărului de infecţii şi de salvare a unui număr mai mare de vieţi.