Despre preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, se spune că este creaţia unui om de afaceri bogat ucrainean. Nu ar fi ajuns să conducă ţara fără ajutorul acestuia. Zelenski a devenit, între timp, simbolul re-zistenţei antiruseŞTI. Tot un om de afaceri extrem de bogat este creditat cu împingerea, din umbră, a Georgiei în afara drumului european şi spre orbita Rusiei, prin creaţia sa, partidul Visul Georgian. Totul sub o aură de mister, scrie The Guardian.

Din palatul său de cleştar de pe vârful dealului, Bidzina Ivanişvili poate vedea tot ce mişcă pe străzile întortocheate ale vechiului Tbilisi. Unii compară clădirea cu bârlogul unui răufăcător din filmele cu James Bond. De acolo, Bidzina Ivanişvili, cea mai bogată şi mai influentă figură a Georgiei, a condus deplasarea politică a ţării de la vest spre est, timp de mai bine de un deceniu. Odată cu cea mai recentă victorie a partidului său la alegerile parlamentare, Rusia pare să fie direcţia drumului din anii următori, ceea ce a adus avertismente din partea opoziţiei că Ivanişvili in-tenţionează să demonteze fragilul experiment de trei decenii al Georgiei cu democraţia, blocând, în acelaşi timp, orice cale viabilă către integrarea în UE.

De la scurtul său mandat ca prim-ministru, din 2012 până în 2013, oligarhul secretos, a cărui avere este estimată la 7,5 miliarde de dolari, într-o ţară al cărei PIB este de 30 de miliarde de dola-ri, şi-a exercitat în mare măsură influenţa din culise şi este descris de mulţi georgieni drept „păpuşarul” ţării.

Ivanişvili zâmbea larg publicului, la sediul partidului său, în acea sâmbătă de octombrie, în timp ce comisia elec-torală a ţării anunţa că partidul de guvernământ, Visul Georgian, pe care el l-a fondat, a câştigat 54% din voturi, un rezultat care, legal, îi va asigura stăpânirea puterii pentru încă patru ani.

După discursul său, artificiile au luminat cerul, bubuiturile lor puternice răsunând prin oraş, amplificând disperarea unei opoziţii ale cărei speranţe de a for-ma o coaliţie pro-occidentală tocmai deveniseră ruine. Ivanişvili a petrecut o mare parte din anii 1990 în Rusia, înfi-inţând companii bancare, metalurgice şi de telecomunicaţii şi devenind bogat în haosul care a urmat prăbuşirii Uni-unii Sovietice. Când s-a întors în Georgia şi a intrat în politică, a întreţinut o aură de mister în jurul său. Pasiunile sale excentrice, precum creşterea rechinilor şi a zebrelor sau colecţionarea de copaci rari, au avut parte de o atenţie larg răspândită, poveştile despre activităţile sale fastuoase transformându-se în legende de spus la gura sobei, în toată ţara. După cum a explicat odată, într-unul din rarele sale interviuri: „Aş putea să-ţi spun orice şi nu ai avea cum să verifici”. Ivanişvili a jucat un rol mai vizibil în perioada premergătoare alegerilor din acea sâmbătă, care au fost considerate, în mare măsură, un vot decisiv pentru orientarea geopolitică a ţării, dinspre Europa spre legături mai puternice cu puterea de la Kremlin. Revenirea publică a oligarhului a coincis cu escaladarea bruscă a retoricii antiliberale şi antioccidentale a partidului său. Într-un interviu recent, împodobit cu retorică transfobă şi homofobă, care aminteşte de forumurile online de extremă dreaptă, Ivanişvili a descris Georgia ca fiind blocată într-o luptă cul-turală împotriva Occidentului, pe care l-a acuzat că încearcă să impună naţiunii valori corozive. El a susţinut că, în Europa, părinţii fac presiuni asupra copiilor pentru a se supune unor operaţii de afirmare a genului şi că „laptele bărbaţilor” pentru bebeluşi este considerat „la fel cu cel al femeilor”. Ivanişvili i-a sfătuit pe cei care s-au îndoit de afirmaţiile sale să urmărească filmări de la un eveniment de afirmare a minorităţilor din Barcelona, susţinând că acolo au participat copii mici şi că au fost „tot felul de orgii”. De asemenea, el a centrat campania electorală a par-tidului său în jurul acuzaţiilor că Occidentul, împreună cu opoziţia locală, încearcă să tragă Georgia într-un conflict de tip ucrainean, un mesaj puternic într-o ţară în care mulţi se tem de război cu Rusia, după ce trupele lui Vladimir Putin au invadat, pentru scurt timp, ţara, în 2008. 

Criticii lui Ivanişvili şi cei care au lucrat cândva cu el avertizează că, în spatele retoricii sale bombastice, se află un pericol real. Ei subliniază angajamentele acestuia de a interzice toate partidele majore de opoziţie şi de a elimina parlamentarii din opoziţie după alegeri, etichetându-i drept „criminali” şi „trădători”. „Este foarte simplu, Ivanişvili chiar face ceea ce spune. El promite să scoată în afara legii şi să-şi închidă oponenţii şi nu există niciun motiv să ne îndoim că nu va încerca să facă asta”, a spus Tina Khidaşeli, care a fost ministru al apărării într-un guvern condus de Visul Georgian, din 2015 până în 2016, şi de atunci a devenit un critic al lui Ivanişvili. Pe măsură ce retorica lui s-a întărit, a crescut şi paranoia sa. Deşi cândva se simţea confortabil înconjurat de mulţimile mari, Ivanişvili călătoreşte acum protejat de un cordon mare de securitate, ţinând discursuri din spatele geamului antiglonţ. „Rămânerea la putere este o chestiune de supravieţuire pentru Ivanişvili”, a spus Corneli Cacacia, directorul Insti-tutului Georgian de Politică. „El crede că, dacă va pierde, oponenţii săi vor veni nu doar după puterea sa politică, ci şi după imperiul său de afaceri.” Indicând originile ruseşti ale bogăţiei sale, partidele de opoziţie l-au acuzat, de mult timp, pe Ivanişvili de loialitate faţă de Moscova. Sub conducerea sa, Georgia a adoptat un proiect de lege contra „agenţilor străini”, care viza ONG-urile finanţate din vest, alături de legislaţie anti-LGBTQĂ, ambele măsuri având asemănări notabile cu legile create la Kremlin, cu ani în urmă. 

Cu toate acestea, observatorii experimentaţi au avertizat împotriva simplificării excesive a poveştii sale, prin a-l considera doar o marionetă a lui Putin. „El face pe placul Rusiei, dar nu văd niciun motiv să cred că este un agent al Rusiei sau controlat de acolo, şi aceasta este o distincţie importantă”, a spus Thomas de Waal, partener senior la Carnegie Europe şi un expert în Caucaz. În schimb, De Waal spune că tacticile lui Ivanişvili le oglindesc pe cele ale lui Viktor Orbán, liderul dezbinător al Ungariei. Expertul a subliniat că Orbán şi Ivanişvili şi-au centrat campaniile pe valorile „creştine” conservatoare şi cer „pace” în Ucraina fără a condamna Rusia. Grăitor este că Orbán a fost primul lider străin care a felicitat Visul Georgian pentru o „victorie copleşitoare”, cu câteva ore înainte ca rezultatele oficiale să fie anunţate. Deocamdată, viitorul imediat al Georgiei rămâne incert. 

Opoziţia a refuzat să admită înfrângerea, acuzând partidul de guvernământ că a organizat o „lovitură de stat con-stituţională” şi a cerut proteste. Oamenii au ascultat şi au ieşit în stradă. Astfel, se creează terenul pentru o criză politică, într-o ţară în care tulburările sociale nu sunt ceva neobişnuit. Nu există nicio îndoială că Ivanişvili nu şi-a folosit finanţele aparent nelimitate pentru a influenţa alegerile. Sunt acuzaţii de nereguli, inclusiv despre constrân-gerea angajaţilor de stat să voteze şi cazuri de cumpărare de voturi. Totuşi, rezultatul alegerilor sugerează că mesajele lui Ivanişvili rezonează cu un nucleu de alegători georgieni, în special din zonele industriale şi din regiunile conservatoare mai sărace, unde progresul economic a fost lent, iar atracţia gravitaţională a Europei pare îndepărtată şi slabă. „Este tentant pentru opoziţie să respingă faptul că partidul lui Ivanişvili nu are sprijin, că a cumpărat complet alegerile”, a spus un oficial occidental de la Tbilisi. „Dar realitatea este că Ivanişvili pare să fi câştigat această bătălie, pentru moment.” Partidul omului de afaceri a primit 54% din voturi. Opoziţia, doar 38%. Sunt zvonuri că mulţi cetăţeni nici măcar nu ştiu cum arată Ivanişvili. Unele sondaje de opinie arată că 80% dintre georgieni vor ca ţara lor să adere la UE.