Chiar dacă limba de lucru în instituţiile Uniunii Europene a rămas engleza („stricată”), blocul gândeşte de la un timp mai mult în franceză, scrie Politico într-un articol în care îi prezintă pe consilierii pentru politici europene ai preşedintelui francez Emmanuel Macron. Prin aceşti oameni, Macron îşi creşte influenţa asupra Europei.

La aproape patru ani după ce Emmanuel Macron a câştigat alegerile prezidenţiale din Franţa, UE este mai aproape de viziunea francezului despre un bloc mai suveran şi mai integrat fiscal. O parte a acestui lucru se datorează întâmplării. Brexitul a scos din UE un campion al liberalismului economic şi oponentul unei integrări mai în profunzime. Iar pandemia a obligat Uniunea să îmbrăţişeze idei mai radicale. Însă o altă parte ţine de un plan atent gândit - de o presiune concertată din partea lui Macron însuşi pentru o influenţă mai mare în UE. Esenţial pentru aceste eforturi este Clément Beaune, consilierul tăcut care a ieşit din adăpostul palatului Elysée pentru a deveni un ministru pentru afaceri europene omniprezent. Beaune este coautorul discursului de la Sorbona din 2017 în care Macron, la doar câteva luni de la primirea mandatului prezidenţial, a expus o viziune ambiţioasă despre integrarea europeană. Pe atunci consilier al lui Macron pentru Europa, Beaune a stat cu preşedintele o noapte întreagă pentru a pune la punct textul şi a trimis partenerilor europeni un rezumat pe la 5 dimineaţa, în ziua de 26 septembrie 2017. „Probabil că au crezut că suntem nebuni”, şi-a amintit Beaune în biroul său cu vedere la râul Sena de la etajul al doilea al Ministerului de Externe.

Fraza de început a discursului a fost o previzualizare exactă a anilor următori: „Am venit să vă vorbesc despre Europa. Unii vor spune: „Din nou?” „Ar face bine să se obişnuiască”. Multe din ideile prezentate la Sorbona n-au devenit nicidecum realitate. Însă UE pare în prezent mult mai franceză. Fondul de recuperare de 750 de miliarde euro al UE reprezintă o veche ambiţie franceză de a crea datorii europene comune, o idee căreia cândva îi rezista cu ferocitate Germania. În ceea ce priveşte politica industrială, Uniunea a înclinat spre o abordare mai intervenţionistă. Planurile Comisiei Europene de a reglementa comerţul şi conţinutul online au o amprentă franceză puternică. Macron este, de asemenea, naşul politic al echipei de la conducerea UE instalată în 2019. Şi cuvinte cheie precum „autonomie strategică”, „suveranitatea digitală” şi o „Europă care protejează” sunt deja marca Macron şi au devenit principii care ghidează o mare parte a dezbaterilor politice de la Bruxelles şi multe dintre propunerile legislative ale Comisiei Europene. Aceasta nu înseamnă că Franţa este cea care dirijează spectacolul. Germania rămâne cel mai puternic membru al UE şi obţine în general ceea ce îşi doreşte. Dar de multe ori Parisul este cel care convinge Berlinul şi pe alţi parteneri europeni, uneori cu regret, să acţioneze. Rămâne de văzut câte idei ale lui Macron se vor transforma în politici concrete. Unele dintre cele mai atractive iniţiative ale sale sunt în prezent mai mult retorică decât realitate. Altele au încasat lovituri grele. Obiectivul său ca UE să aibă un Fond European de Apărare a suferit o lovitură în negocierile bugetare de anul trecut. Mult preţuita sa Conferinţă despre viitorul Europei s-a chinuit să decoleze şi pare a fi mai puţin radicală decât spera preşedintele.

Fondul de recuperare de 750 miliarde euro al UE reprezintă o veche ambiţie franceză de a crea datorii europene comune, o idee căreia cândva, îi rezista cu ferocitate Germania. În ceea ce priveşte politica industrială, Uniunea a înclinat spre o abordare mai intervenţionistă. Planurile Comisiei Europene de a reglementa comerţul şi conţinutul online au o amprentă franceză puternică.

Însă oficiali, diplomaţi şi analişti UE spun că Macron a pus un accent mai mare pe lucrul la nivel european decât oricare dintre predecesorii săi recenţi - construind alianţe între guverne şi în interiorul Parlamentului European. Şi va avea şansa de a-şi spori influenţa atunci când Angela Merkel se va retrage după alegerile din Germania din septembrie.

„Că Franţa a revenit pe scenă cu Macron este 100% real”, a spus un oficial olandez care lucrează în UE. „Neacţionând franţuzeşte, au făcut Europa mai franceză”. Beaune, în vârstă de 39 de ani, a servit pentru prima oară ca principal consilier pentru Europa al lui Macron când acesta era doar ministru al economiei în 2014. A fost numit ministru pentru afaceri europene în iulie 2020, îndeplinindu-şi astfel o ambiţie pe care o avea de mult timp. Beaune a crescut într-un cartier al clasei mijlocii din Paris. Un elev silitor, a fost sfătuit de unul dintre profesorii săi să se înscrie la o şcoală gimnazială cu un curriculum axat special pe Europa. A ales ca a doua limbă engleza, pe care o vorbeşte fluent, dar cu un puternic accent francez. Nu a fost dintotdeauna aşa. „Când aveam 4 ani, tatăl meu, profesor, a obţinut un post la Universitatea Vanderbilt din SUA, aşa că am locuit un an în Tennessee”, povesteşte Beaune. „Acolo, în fiecare zi la şcoală începeam ziua cântând imnul naţional american”. Accentul său american a dispărut pe holurile universităţilor pariziene, dar Beaune păstrează o afecţiune specială pentru „The Star-Spangled Banner” - aşa cum a mărturisit pe Twitter în ziua de inaugurare a lui Joe Biden, atrăgând orăcăielile unor troli. Spre surprinderea multora care l-au cunoscut ca un consilier prezidenţial discret, utilizarea cu îndrăzneală a Twitterului a fost un semn distinctiv al transformării tânărului într-un politician de primă linie. De asemenea, acest lucru a creat tensiune, în interiorul şi în afara guvernului. Alţi membri ai executivului nu apreciază că un coleg, oficial un simplu ministru junior, atrage asupra sa lumina reflectoarelor. Iar declaraţiile sale dure privind acordul comercial post-Brexit i-au enervat pe adepţii Brexitului şi pe oficialii britanici. „Pare să fie Mini-Me-ul lui Macron şi pare că încearcă să-şi facă o reputaţie unică, fiind afurisit cu britanicii. Sincer să fiu, el nu a avut prea mult impact pe acest mal al Canalului”, a declarat un deputat conservator britanic, un fost ministru care a cerut să nu fie numit. Biroul premierului Boris Johnson a cerut Parisului să-l oblige să-şi reducă tweeturile referitoare la Brexit, spun doi oficiali francezi. Această cerere a rămas neîndeplinită. Stilul deschis al lui Beaune i-a enervat şi pe aliaţii apropiaţi ai Franţei. Ministerul german de Externe a precizat că nu a apreciat apelul său recent pentru abandonarea proiectului gazoductului Nord Stream 2, o colaborare între Rusia şi Germania, potrivit altor doi oficiali francezi. Însă Beaune se bucură în mod clar de încrederea lui Macron. În biroul său, alături de o fotografie cu fostul premier irlandez Leo Varadkar şi de o colecţie de single-uri în ediţie limitată ale lui Amy Winehouse, Beaune păstrează o fotografie a europarlamentarilor lui Macron semnată chiar de preşedinte. „Pentru Clément, căruia îi datorez atât de mult pentru munca şi acţiunea sa”, stă scris pe poză.

<<<Clément Beaune este consilierul tăcut care a ieşit din adăpostul Palatului Elysée pentru a deveni un ministru pentru afaceri europene omniprezent. Beaune este coautorul discursului de la Sorbona din 2017 în care Macron, la doar câteva luni de la primirea mandatului prezidenţial, a expus o viziune ambiţioasă despre integrarea europeană. Pe atunci consilier al lui Macron pentru Europa, Beaune a stat cu preşedintele o noapte întreagă pentru a pune la punct textul şi a trimis partenerilor europeni un rezumat pe la 5 dimineaţa, în ziua de 26 septembrie 2017.

Aceasta nu înseamnă că Macron i-a dat întotdeauna lui Beaune ceea ce consilierul îşi dorea. Beaune nu a obţinut un loc pe lista de candidaţi a lui Macron la Parlamentul European, nu a fost ales candidat al Franţei la Comisia Europeană şi a ratat postul de ministru într-o remaniere anterioară. Singura dată când Beaune a ezitat în timpul mai multor interviuri cu Politico în biroul său a fost când a fost întrebat despre justificările pe care i le-a dat Macron pentru faptul că i-a preferat pe alţii. „Viaţa este inventivă”, a răspus el filozofic. „Dacă aş fi fost numit la guvern mai devreme, nu aş fi trăit cu o asemenea intensitate cele mai mari două momente, distribuirea celor mai importante funcţii din UE şi planul de redresare”. Beaune şi-a construit relaţii personale cu alţi lideri europeni, lucru rar pentru cineva din poziţia sa. A petrecut prin cluburi pariziene cu premierul luxemburghez Xavier Bettel şi soţul acestuia. A fost primit personal de premierul olandez Mark Rutte într-o călătorie recentă la Haga. De asemenea, el păstrează legături strânse cu şerpaşii, oficiali naţionali care pregătesc summiturile pentru liderii lor, din timpul petrecut în rândurile lor. Însă, fiind numit ministru în timpul pandemiei, Beaune nu a avut prea multe şanse să-şi cunoască actualii omologi din UE. Un lucru, însă, i-a convins pe mulţi dintre ei să-l caute pe Beaune – povestirile sale dintr-o revistă gay. „Omologii mei europeni au reacţionat foarte repede, împărtăşindu-şi şi ei poveştile”, a spus Beaune. „Aceste lucruri creează rapid o legătură. Legăturile europene nu înseamnă doar a te întâlni cu cineva într-o negociere, ci să vorbeşti cu el în fiecare săptămână sau lună, astfel că a şti ceva personal despre ei ajută“.

Cu ajutorul lui Beaune, Macron a demonstrat că are capacitatea de a construi alianţe cu alţi membri ai UE - lucru pe care guvernele franceze anterioare s-au chinuit să îl facă. Uneori, asta înseamnă formarea de coaliţii cu ţări cu aceeaşi idee pentru a avansa o propunere, chiar dacă alte guverne - inclusiv Berlinul - nu agreează iniţial această idee. Acest lucru nu este văzut bine de unele guverne, în special din estul continentului. „Macron petrece relativ puţin timp să convingă Europa Centrală şi de Est - o face mai mult decât preşedinţii anteriori, dar totuşi nu este suficient”, a spus Daniela Schwarzer, directorul Consiliului German pentru Relaţii Externe. „Reflexul francez este că dacă 27 este pur şi simplu prea complicat, atunci să mergem mai departe în grupuri mai mici. Dar, din perspectiva germană, aceasta nu este calea preferată. „Metoda a adus totuşi rezultate. Într-un document de discuţie legat de un summit al UE în oraşul Sibiu din mai 2019, Franţa şi alte şapte ţări au stabilit obiective climatice care ar au evoluat într-un acord în Consiliul European în luna decembrie pentru a face blocul neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Macron a folosit aceeaşi metodă anul trecut când Europa era cuprinsă de pandemie, iar membrii UE se certau cu privire la modul de gestionare a crizei şi la modul de finanţare a redresării economice. În ajunul unui summit virtual al UE din martie anul trecut, Franţa şi alte opt ţări au trimis o scrisoare prin care solicitau un răspuns economic colectiv din partea blocului, incluzând o referinţă specifică la instrumente de datorie comună - o opţiune căreia i se opunea vehement Germania în timpul crizei datoriilor din zona euro.

De această dată, Merkel s-a arătat mai deschisă, conştientă de pagubele uriaşe care ar putea fi aduse proiectului european şi economiei germane dacă Europa nu va interveni pentru a oferi ajutor unor economii mari din zona euro ca Italia şi Spania. Beaune a colaborat îndeaproape cu consilierul european al lui Merkel, Uwe Corsepius, pentru a elabora un plan franco-german pentru un fond de recuperare de 500 miliarde euro, finanţat prin datorie UE şi care a stat la baza planului final de 750 miliarde euro convenit de şefii de state şi de guverne la un summit maraton din iulie anul trecut. Beaune face parte dintr-un trio de oficiali francezi care lucrează îndeaproape pentru a conecta Palatul Elysée de cabinetele de la Bruxelles şi din alte capitale europene unde sunt elaborate politicile UE. Garance Pineau, care a lucrat pentru a încheia alianţe între La République En Marche (LREM) a lui Macron şi alte partide europene, este acum şeful de cabinet al lui Beaune. Stéphane Séjourné, care rămâne un consilier politic cheie pentru Macron, a fost managerul campaniei LREM pentru alegerile europene din 2019 şi acum conduce delegaţia partidului în Parlamentul European. Pineau este responsabilă pentru o victorie timpurie a lui Macron pe scena UE – dar aceasta a avut un preţ. În calitate de consilier al ministrului francez al muncii de atunci, ea se afla în centrul unor presiuni din partea Parisului pentru înăsprirea normelor din Directiva privind lucrătorii detaşaţi care guvernează statutul muncitorilor europeni ce lucrează temporar într-o altă parte a blocului, cum ar fi şoferii camioanelor de cursă lungă. Problema devenise un paratrăsnet politic în ţările mai bogate ale UE, în special în Franţa, unde guvernele acuzau dumpingul social intraeuropean. Franţa şi-a prezentat demersul ca pe un efort de a proteja drepturile mucitorilor. Pentru Macron, a fost un semn important dat alegătorilor francezi că UE îi protejează. Însă europenii din Europa Centrală şi de Est au văzut acest lucru ca pe un efort de a-i scoate de pe piaţă pe camionagii rivali mai ieftini veniţi din ţări precum Polonia şi România, favorizându-i în acelaşi timp pe şoferii mai scumpi din Europa de Vest. Est-europenii au fost, de asemenea, neimpresionaţi de eforturile lui Macron de a stabili legături mai strânse cu preşedintele rus Vladimir Putin. „Chestiunea care a provocat cea mai mare neîncredere a fost dialogul cu Rusia”, a recunoscut Beaune. „Partenerii noştri au perceput-o ca noi punându-i pe ei în faţa unui fapt împlinit”.

Garance Pineau, care a lucrat pentru a încheia alianţe între La République En Marche (LREM) a lui Macron şi alte partide europene, este acum şeful de cabinet al lui Beaune. ⇒

Beaune a încercat să repare stricăciunile, explicând politica think-tankurilor din regiune. Dar fără prea mare succes. Cu toate acestea, înapoi la Bruxelles, trioul a reuşit să construiască o bază de putere pentru Macron în cadrul instituţiilor cheie - după un început şovăitor. După ce şi-a construit propria mişcare politică de la zero, Macron a încercat iniţial să facă acelaşi lucru la nivel european în loc să se alăture uneia dintre marile familii politice ale continentului.

El a insistat pentru listele transnaţionale de candidaţi la alegerile pentru Parlamentul European, o idee din discursul de la Sorbona despre care a spus că ar favoriza democraţia paneuropeană. De asemenea, ar fi permis ca o persoană susţinută de Macron să concureze pe tot continentul. Cu mare fanfară, el a lansat o mişcare numită Renaştere cu scopul de a forma alianţe cu partide din întreaga UE.

S-a vorbit de atragerea marilor partide departe de marile blocuri, precum Partidul Popular European şi Socialiştii şi Democraţii. Însă Parlamentul European a respins listele transnaţionale. Iar Renaşterea a atras câteva formaţiuni mici din întreaga Europă, dar nici un peşte mare. „Listele transnaţionale nu au fost bine gândite”, a recunoscut Pineau. „Am crezut că vom fi mai atrăgători decât eram şi am fi putut atrage partide din PPE şi S&D - pentru a crea un grup central adevărat, chiar mai puternic decât ceea ce suntem noi.”

<<<Stéphane Séjourné, care rămâne un consilier politic cheie pentru Macron, a fost managerul campaniei LREM pentru alegerile europene din 2019 şi acum conduce delegaţia partidului în Parlamentul European.

LREM a ajuns să-şi unească forţele cu grupul liberal ALDE din Parlamentul European pentru a crea o nouă fracţiune centristă, Renew Europe. Formaţiunea lui Macron este cea mai mare din grup, oferindu-i o platformă solidă de pe care să îşi urmeze agenda. Europarlamentarii lui Macron au încercat să acţioneze ca din manualul de instrucţiuni al Germaniei, asociind îndeaproape priorităţile liderilor naţionali cu activitatea Parlamentului European şi făcând presiuni pentru ca politicile lor cheie să fie adoptate în programul de lucru al Comisiei Europene. După ce a făcut campanie pentru 79 de propuneri, delegaţia franceză din cadrul Renew ţine acum evidenţa progresului lor într-un tabel cu cod roşu, portocaliu şi verde într-o foaie Excel. Séjourné a declarat într-un interviu că 32 dintre aceste propuneri au rămas neschimbate în programul Comisiei pentru mandatul de cinci ani, inclusiv planuri pentru un salariu minim, o strategie de investiţii în inteligenţă artificială şi un proiect pentru Conferinţa privind viitorul Europei. Séjourné este omul principal al lui Macron în cadrul grupului parlamentar. El a promovat o rezoluţie adoptată de Parlament în aprilie 2020 în favoarea datoriei comune, menită să deschidă drumul către ceea ce a devenit fondul de recuperare. Şi el i-a raportat lui Macron direct după aceea despre modul în care au votat partidele naţionale ale liderilor UE.

„I-am trimis preşedintelui un mesaj pe Telegram recapitulând voturile partidelor politice prezente în Consiliu pentru a-i spune exact ce a câştigat“, a spus Séjourné. El a primit un răspuns rapid, ceea ce arată cât de atent era Macron la acele proceduri. Beaune, Pineau şi Séjourné îşi îndreaptă acum atenţia asupra preşedinţiei Franţei a Consiliului UE, care va începe în ianuarie 2022. Nu va fi doar marele spectacol european a lui Macron. Odată cu alegerile prezidenţiale franceze care vor avea loc în aprilie, va fi vital pentru şansele de realegere ale lui Macron să poată arăta modalităţile concrete în care atenţia sa europeană a adus beneficii cetăţenilor francezi. Probleme precum legislaţia UE privind salariul minim, drepturile muncii pentru angajaţii din tehnologie şi reglementarea lanţurilor de aprovizionare la nivel mondial vor fi printre priorităţile de pe agendă. Pe Beaune nu-l va fi mulţumi faptul că UE doar gândeşte mai mult în franceză. Şi-ar dori să schimbe şi modul în care Europa vorbeşte. Dacă  lumea nu vorbeşte limba lui Molière, el ar vrea să se vorbească mai puţină engleză, cel puţin. „Va fi mai greu pentru oameni să înţeleagă, după Brexit, că ne mulţumim cu toţii cu o engleză stricată”, a spus el. „Să ne obişnuim să vorbim din nou limbile noastre!”

Înapoi la Bruxelles, trioul a reuşit să construiască o bază de putere pentru Macron în cadrul instituţiilor cheie - după un început şovăitor. După ce şi-a construit propria mişcare politică de la zero, Macron a încercat iniţial să facă acelaşi lucru la nivel European în loc să se alăture uneia dintre marile familii politice ale continentului.