Un banc favorit al americanilor spune ca indiferent cat de jos ar fi dolarul, trebuie sa te apleci sa il ridici. Probabil ca putini mai cred asta in Statele Unite zilele acestea. De Europa, ce sa mai vorbim? Au devenit deja celebre ironiile spectatorilor spanioli de la finala Cupei Davis, Spania - Statele Unite. Parodiind o reclama la MasterCard, acestia ii ironizau pe americani cu slogane de genul "Un suc? Cu 30% mai mult in dolari".

Umorul spaniolilor, care si-au ridicat economia cu banii altor tari europene, este, desigur, putin fortat. Insa fortata ar fi parut in urma cu un an si o prognoza care sa arate un dolar care valoreaza cat 0,75 euro. Primita la inceput cu entuziasm de europenii sau asiaticii cuprinsi de patriotism valutar, prabusirea dolarului incepe sa creeze panica. Ceea ce pentru Statele Unite e o politica valutara optima, pentru moment deschide drumul catre un dezastru economic pe alte continente.

Numai in ultimele sase luni, moneda americana si-a pierdut peste 10% din valoare in raport cu euro, depasind zi de zi cate un "alt minim istoric". La fel, dolarul a inregistrat cea mai scazuta valoare fata de yenul japonez din ultimii patru ani si jumatate, iar fata de francul elvetian s-a consemnat de curand minimul din ultimii noua ani. Fata de dolarul canadian sau cel neo-zeelandez, bancnota verde nu a atins valori atat de mici de mai bine de 12 ani si, respectiv, 16 ani.

Un dolar "slab" ajuta SUA sa isi dezvolte exporturile, pentru ca in acest fel produse americane devin mai ieftine pe pietele externe. Pe talerul opus al balantei, nimeni nu mai vrea sa importe produse din zonele care, in raport cu dolarul, au bani mai scumpi.

Situatie care nu poate sa placa prea mult tarilor ale caror economii au o componenta importanta de export. In zona euro, spre exemplu, aproape o cincime din economie este reprezentata de exporturi, din care aproximativ 15% catre SUA. Practic, companiile europene au de ales intre doua variante: fie sa vanda mai scump, fie sa renunte la o parte din profituri, livrand la un pret competitiv.

Efectele imediate? Ritmul de crestere inregistrat de economia europeana, o economie de peste 10.000 miliarde de euro, a scazut in trimestrul al treilea la 0,3%, cel mai redus ritm de crestere din mai mult de un an. Nici viitorul nu pare a fi cu mult mai luminos, daca dolarul nu se va opri din cadere. Deja, Banca Centrala Europeana (BCE) si-a revizuit in scadere previziunea de crestere economica pentru 2005, de la 2,3% la 1,9%.

Cat va mai putea sa coboare dolarul? Nimeni nu se mai hazardeaza sa dea un raspuns, dupa ce toate previziunile anterioare au fost infirmate. In opinia tuturor, daca cifrele economiei SUA nu se vor imbunatati considerabil, dolarul va continua sa scada. "Cred ca situatia nu se va schimba prea mult in urmatorii 3-5 ani. Pe termen lung, deprecierea dolarului va fi insa mai accentuata fata de monedele asiatice decat cele europene", a declarat pentru BUSINESS Magazin Gerhard Winzer, analist valutar la Bank Austria Creditanstalt Viena.

Printre cauzele care stau la baza deprecierii fara precedent inregistrate de dolar sunt deficitul bugetar si cel al balantei comerciale SUA. De ani intregi, americanii consuma mai mult decat produc, in principal pe baza importurilor. Acest lucru si o politica neadaptata de economisire au condus la acumularea unui deficit comercial de aproape 6% din Produsul Intern Brut al tarii. Astfel, tara are nevoie de un dolar slab pentru a mentine nivelul exporturilor si a nu adanci mai mult deficitul.

Dincolo de situatia exporturilor, devalorizarea dolarului are drept cauza fundamentala criza prin care trece economia americana. Aceasta a crescut anul acesta, insa sustinuta artificial doar de o rata a dobanzii foarte scazuta: practic, Federal Reserve (FED - banca centrala americana) a oferit companiilor americane sansa de a se imprumuta aproape gratis pentru investitii. La inceputul acestui an, rata de referinta a dobanzii FED ajunsese chiar la 1%.

Numai ca dobanzile mai mici la credite au insemnat si scaderea atractivitatii depozitelor in dolari, si, deci, a monedei americane in sine. Cum Statele Unite au insa nevoie in continuare de bani straini pentru a-si finanta deficitele, Federal Reserve a trecut din nou la cresterea dobanzii de referinta, care a fost majorata de cinci ori in cursul anului 2004, ajungand de curand la 2,25%. 

O astfel de majorare face ca, pentru prima data din 2001 incoace, dobanzile din SUA sa le depaseasca pe cele ale Bancii Centrale Europene, in prezent de 2%. Lucrurile nu sunt insa chiar atat de simple. O crestere a ratei dobanzii creeaza alte probleme pentru Statele Unite, incetinind cresterea economica si scumpind pretul creditelor interne.

Administratia Bush a sustinut, in discursurile sale, o politica pentru un dolar puternic, dar a mai spus si ca va lasa fortele pietei sa stabileasca valoarea monedei. Daca acest lucru chiar se intampla este greu de spus.Cert este insa ca prabusirea dolarului a inceput sa deranjeze reprezentantii diferitelor economii europene, care au reactii tot mai dure la adresa politicii monetare americane, acuzand direct administratia americana.

"Este inacceptabil ca Europa sa achite nota de plata pentru o serie de dezechilibre majore din economia mondiala, si in special pentru deficitele bugetare si de cont curent din SUA", aprecia  Karl-Heinz Grasser, ministrul austriac de finante, intr-o intalnire cu omologii sai europeni pe 7 decembrie.

Presedintele BCE, Jean-Claude Trichet, are o pozitie ceva mai moderata: "Toate marile tari si zone economice trebuie sa isi joace rolul mult mai activ in reducerea dezechilibrelor globale". Reactia BCE, printr-o interventie directa pe piata (adica vanzare masiva de euro, cumparare de dolari sau o combinatie intre cele doua), intarzie, totusi, sa apara. O crestere a monedei unice pana la 1,35 sau 1,40 dolari ar forta-o, insa, sa intervina direct, cred analistii.

Ultima data cand BCE a intervenit pentru a regla cursul euro a fost in noiembrie 2000, insa in cu totul alte circumstante: atunci, euro cadea liber fata de dolar, iar banca a cumparat pentru a sustine moneda europeana.

Nici japonezii - si nici celelalte tari asiatice - nu sunt mai fericiti. Ministrul japonez de finante, Sadakazu Tanigaki, a declarat ca intentioneaza sa actioneze pentru a frana cresterea yenului in fata dolarului, apreciind ca aceasta nu reflecta "fundamente economice". Banca Centrala a Japoniei detine depozite in dolari de 720 miliarde de dolari, iar China are rezerve valutare de aproximativ 600 miliarde de dolari. Taiwan-ul are rezerve de 235 miliarde de dolari, iar Coreea de Sud, de 193 miliarde de dolari. Depozite care, o data cu deprecierea accentuata a dolarului, isi pierd valoarea. Nici una dintre aceste tari nu poate face, insa, mai nimic pentru a "scapa" de sumele mari in dolari, pentru ca orice vanzare masiva de dolari ar deprecia si mai mult valoarea acestuia.

Banca Centrala a Japoniei nu s-a sfiit, insa, sa vanda, repetat, yeni pentru a tempera cresterea monedei japoneze fata de dolar. "S-ar putea invata cate ceva de la Japonia si politicile sale monetare excelente", aprecia cancelarul german Gerhard Schröder, citat de revista Forbes.

Rezolvarea ar putea consta intr-o actiune comuna cu SUA. Gerhard Winzer crede ca: "O actiune comuna a BCE si Japonia este posibila. Dar nu cred ca Fed li s-ar alatura pentru a stopa caderea dolarului". In opinia lui, banca americana nu va interveni pe pietele valutare decat daca dolarul va "intra in criza", scazand extrem de brusc, o perioada lunga de timp. Acest lucru nu se va intampla, crede Winzer, iar scaderea dolarului, desi pe termen lung, va fi lenta.

Precedentul unor actiuni comune exista. In 1995, oficiali din SUA, Marea Britanie, Japonia, Germania si Franta s-au intalnit pentru a gasi o cale de a opri cresterea exploziva a dolarului. Acesta ajunsese atat de puternic in raport cu celelalte valute, incat  doar un acord de cooperare intre marile puteri mai putea evita o criza financiara.

Exact la doua decenii dupa acest moment, guvernele lumii vor trebui, probabil, sa se reaseze la masa negocierilor. Cand? Nimeni nu stie, dar toata lumea mai spera inca.