Summitul Parteneriatului Estic care are loc joi şi vineri la Riga şi reuneşte şase foste republici sovietice care încearcă să coopereze cu UE este al doilea astfel de summit şi ar trebui să producă rezultate mai puţin dramatice decât cel de la Vilnius din noiembrie 2013, care a marcat începutul revoltelor din Ucraina.

Acesta reprezintă însă o ocazie pentru a reflecta serios la orientarea pe termen lung şi direcţia Politicii Europene de Vecinătate. Este clar că Europa şi Rusia nu vor compromisuri în ceea ce priveşte "vecinătatea lor apropiată". Moscova nu are oficial putere de veto în privinţa vreunui stat membru al Parteneriatului Estic, singura excepţie făcând Belarus, care a primis să formeze o uniune cu Rusia.

Uniunea Europeană nu se confruntă cu nicio restricţie formală pentru a include noi membri, atât timp cât aceştia respectă normele şi valorile UE aşa cum sunt ele prezentate în articolul 49 al Tratatului de la Lisabona. Ca urmare, toate republicile sovietice vor deveni în cele din urmă parte ale unei Europe extinse. Întrebarea este când se va întâmpla acest lucru, cu ce preţ şi cu ce consecinţe.

Europenii nu se aşteaptă la o reacţie prea dură din partea Rusiei, dar ei poartă în mod clar mare parte din responsabilitatea evenimentelor recente din Europa de Est. De fapt, Parteneriatul Estic a generat o reacţie în lanţ pe care UE nu poate şi nu ar trebui să o oprească - în primul rând din cauza componenţei acestui bloc politic ciudat care oferă europenilor o mare libertate de manevră.

Parteneriatul Estic se concentrează în prezent pe Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. Republica Moldova avansează şi UE a eliminat vizele pentru cetăţenii săi. Georgia şi Ucraina speră să primească aceleaşi beneficii. Bineînţeles, cooperarea cu Ucraina ar putea fi mai înceată, dar cel mai important în circumstanţele actuale este ca procesul să nu fie oprit, iar având în vedere dimensiunile diferite ale statelor participante, aceasta nu este o misiune dificilă.

De exemplu, Republica Moldova, cu o populaţie de 3,5 milioane şi un PIB de 11,5 milioane de dolari ar putea primi statutul de candidat în viitorul apropiat şi ar putea adera la UE cel mai devreme în 2020-2022. Acest act ar avea o semnificaţie simbolică, el având doar cheltuieli marginale pentru Europa, în timp ce o treime din populaţia adultă a ţării s-a relocat oricum recent în state UE.

În doi sau trei ani, Georgia ar putea primi statutul de candidat şi un regim liberalizat de vize: aceasta îşi controlează graniţele, mai ales cele cu Rusia şi regiunile separatiste. Georgia nu face parte din Europa din punct de vedere geografic, iar aderarea sa la UE este oarecum discutabilă.

Dacă Ucraina implementează reformele necesare, ar putea primi, de asemenea, garanţii că aderarea sa la UE este posibilă şi dezirabilă. Astfel, prin integrarea R.Moldova cu un cost minim şi promisiuni oficiale în cazul Georgiei şi Ucrainei, Uniunea Europeană poate schimba opinia publică din ţările europene în favoarea sa şi poate consolida sentimentul proeuropean în Belarus şi Armenia.

În al doilea rând, UE poate afirma clar că îşi abandonează politica de a refuza să discute despre statutul de ţară candidată pentru orice ţară afectată de conflicte interne. De fapt, cu excepţia Belarusului, toate celelalte state din cadrul Parteneriatului Estic sunt afectate de mişcări separatiste.

În cazul Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei, Moscova inspiră şi sprijină clar aceste mişcări şi doar din acest motiv ele sunt greu de rezolvat. Dar renunţând la actuala sa politică, UE ar putea să elimine dorinţa Moscovei de a interfera şi ar avea astfel o contribuţie majoră la instituirea păcii în fostele republici sovietice.

Deşi Moscova afirmă periodic că nimic nu poate schimba dorinţa de libertate a cetăţenilor din autoproclamatele republici din Donbas sau Transnistria, unele fapte pun la îndoială această afirmaţie. De exemplu, de un an de când R.Moldova a obţinut liberalizarea vizelor, 74.000 de locuitori din Transnistria - o pătrime din populaţia acestei regiuni - a depus actele şi a primit paşaport moldovean. Iar dacă şansele R.Moldova de a adera la UE se consolidează, Transnistria ar putea să renunţe la pretenţiile sale de "independenţă" peste noapte.