"Salam de Sibiu" si "carnati Plescoi" - acestea sunt singurele marci romanesti din intreaga industrie romaneasca a carnii recunoscute in lume. Iar conditiile sanitar veterinare comunitare sunt indeplinite acum, cu mai putin de doi ani inainte de intrarea Romaniei in UE, de doar opt dintre cei peste 1.500 de producatori romani.

Integrarea aduce vremuri grele pentru industria carnii. Numarul jucatorilor se va reduce drastic. Din cei peste 1.500 de procesatori de carne, doar opt fabrici lucreaza - acum - conform normelor europene. Alte 40-50 au primit derogare de la Asociatia Nationala Sanitar-Veterinara (ANSV) pentru a se pune la punct pana la sfarsitul lui 2009, in special in privinta igienei, desi termenul era pana la sfarsitul lui 2006. 

1 ianuarie 2007 este data de la care circa 100 de producatori de mica capacitate vor avea voie sa vanda numai pe piata interna, intrucat nu respecta standardele europene. Restul vor fi nevoiti sa-si inchida afacerile. Mihai Visan, directorul executiv al Asociatiei Romane a Carnii, este de parere ca, dintre cei 100 care ar putea ramane pe piata interna, doar 60% au sanse sa indeplineasca standardele de igiena in intervalul impus de Bruxelles. Tocmai in vederea integrarii, catre domeniul carnii sunt orientate fonduri care sa ajute producatorii sa se alinieze la standardele europene: conditii de igiena stricte si conditii de calitate a produselor, inclusiv in privinta termenelor de garantie si a ambalajelor.

Iar asta inseamna, pentru producatorii romani, bani de investitii. Cei care au inteles ca de felul in care respecta standardele UE depinde supravietuirea lor au inceput deja sa investeasca, unii chiar pe ultima suta de metri. Pana in 2006, pentru "procesarea si marketingul produselor agricole" sunt alocate 175 de milioane de euro din fonduri europene, la care se adauga 58 de milioane de euro participare de la bugetul national precum si o contributie privata (beneficiari) de 234 mil. euro. In total, "proiectele valoreaza 468 de milioane de euro, din care 110 milioane (23%) revin carnii", explica Visan.

Dar robinetul s-a inchis momentan, caci la inceputul lui aprilie, agentia SAPARD a anuntat ca "solicitarile de finantare depasesc suma disponibila pentru submasura carne, produse din carne si oua". De fapt, valoarea creditelor angajate este de 41,15 milioane de euro, ceea ce inseamna 108% din alocarile financiare aprobate pana acum.

Investitiile merg insa tot catre firmele mari care pot contracta astfel de credite. Ca sa iei fonduri SAPARD, iti trebuie bani. O data pentru realizarea proiectelor, iar expertii nu sunt deloc ieftini. Iar in al doilea rand, pentru investitii. Pentru ca un proiect cu fonduri SAPARD acopera doar jumatate din valoarea investitiei pentru care este contractat un astfel de credit nerambursabil.

Iar daca la investitii producatorii de carne s-au inghesuit, la inregistrarea marcilor situatia e radical diferita. Ce inseamna, de fapt, "recunoasterea si protejarea si protectia denumirilor de origine si geografice"? Situatia este ilustrata foarte clar de sampanie: numele "Champagne" poate fi purtat doar de produsele din regiunea Cham-pagne, Franta, care sunt produse printr-un procedeu specific.

Acest statut de recunoastere si protejare, la nivel international, a fost dobandit, din toata industria romaneasca a carnii, doar de doua marci: "Salam de Sibiu" si "carnati Plescoi". Cu toate acestea, numarul de dosare depuse pentru recunoasterea unei marci este mult mai mare. Numai Agricola International Bacau a depus caiete de sarcini pentru 18 produse. "Din pacate, pana in prezent, nu am primit un raspuns cu privire la aceste propuneri", spune Gheorghe Antochi, presedintele grupului Agricola Bacau. Pana la data oficiala a integrarii, nu numai ca pot fi "aprobate" dosare, dar mai pot fi inscrise si alte cereri. Lucru care probabil se va intampla, pentru ca producatorii din domeniu pun pret pe nume, daca luam in considerare banii investiti in publicitatea preparatelor din carne. In 2004, sumele platite pentru promovarea categoriei au depasit 13 milioane de euro (rate-card), ceea ce inseamna o crestere de 30% fata de 2003, conform informatiilor Alfacont Mediatrack. 

Aproape trei sferturi din piata este dominata de salam (35%), carnati (20%) si parizer (18%), care se mentin in topul preferintelor culinare ale romanilor. Totusi, pateul este eroul sectorului, intrucat a inregistrat cea mai spectaculoasa evolutie a cererii: cu peste 14%, in numai un an, fiind, de altfel, si singurul tip de produs din acest segment care a inregistrat crestere in retail. S-au inregistrat si achizitii: norvegienii de la Orkla au preluat nu demult Ardealul si nu mai departe de anul trecut Hame, cel mai mare producator ceh de conserve si pateuri a preluat 60% din actiunile Romconserv Caracal. Si in domeniul carnii, seria preluarilor a debutat cu Gourmet, care a fost absorbit de grupul de firme Caroli Foods. La randul sau, Smithfield, cel mai mare producator de carne de porc la nivel mondial, a patruns direct pe piata romaneasca la inceputul anului trecut dupa ce a cumparat, in doua etape, pentru 33 de milioane de dolari, activele fostului combinat de ingrasare a porcilor Comtim Timisoara, o facilitate gigant cu o suprafata de 222.000 de metri patrati. 

Indirect, americanii sunt prezenti in Romania prin intermediul Tabco-Campofrio, companie din care detin 22%. Tot Smithfield a cumparat, de la inceputul anului, 50% din actiunile Agroalim Distribution si Frigorifer Tulcea, ceea ce le va asigura o mai buna prezenta in piata. Intre pretendentii care "curteaza" companiile romanesti din domeniu se mai numara Zwanenberg Food Group (numarul unu in Olanda), Nikas (liderul pietei in Grecia) si Reinert (numarul trei in Germania). Pentru cei care au ezitat sa investeasca, ultimele indoieli s-au cam spulberat. Iar Romania nu e o piata de neglijat. Are 20 de milioane de locuitori si un consum mediu anual per capita de 40-45 kg, de trei ori mai mic decat media europeana.

Mai greu se gasesc, insa, vanzatori, care prefera sa mai astepte sau sa nu vanda deloc. Pozitie exprimata transant de Sorin Minea, director general la Angst, care spune ca a avut mai multe oferte, pana acum. "Nu vreau nici sa vand, nici sa aduc un partener. In primul rand pentru ca nu e momentul". O pozitie similara este adoptata, de fapt, de majoritatea jucatorilor procesatorilor importanti, dupa cum spune Mihai Visan.

Pentru cei mai multi dintre cei peste 1.500 de producatori, urmatoarea perioada e echivalenta cu un "ultim tren". Iar riscul e real, pentru ca nu mai mult de opt-noua firme indeplinesc deocamdata conditiile cerute de UE. Cine nu se aliniaza in urmatoarele circa 18 luni e condamnat la moarte.