Consultanţi, mentori şi coach avem, dar unde sunt antreprenorii şi businessurile?
Săptămânal, cred că în inboxul vostru vine un e-mail în care sunteţi invitaţi să cunoaşteţi pe cineva care ar putea să vă înveţe cum să faceţi business, cum să deveniţi milionari, cum să vindeţi mai eficient sau să tăiaţi costurile mai bine (pentru ultima variantă ofertele sunt mai reduse).
În ultimii ani, în piaţă îşi fac loc cursurile de mentorat sau de coaching. Toată lumea a ajuns sau vrea să fie mentor, coach sau consultant.
Nu este rău pentru businessul românesc, care are nevoie de educaţie antreprenorială, financiară sau organizaţională. Problema este că România are prea puţini antreprenori şi prea puţine businessuri. Nu ca număr, ci ca succes, supravieţuire şi creştere în piaţă.
Mulţi vor să se facă antreprenori, oameni de afaceri, patroni, dar aşteaptă până să găsească o idee cu care să dea lovitura.
Până atunci, cel mai la îndemână business este o casă de pariuri. România se află pe ultimele locuri în Europa la numărul de companii mici şi mijlocii pe cap de locuitor, iar viitorul nu arată că această situaţie se va îmbunătăţi. Probabil că economia românească nici nu oferă prea multe condiţii; nu din punct de vedere economic, ci din punctul de vedere al mentalităţilor, al birocraţiei de a intra şi de a ieşi din business cât mai rapid în cazul în care o afacere nu merge. Societatea nu-i încurajează, cel puţin verbal, pe cei care îşi iau crucea antreprenoriatului.
Statul, guvernul alocă bani pentru start-up-uri, pentru cei defavorizaţi care vor să înceapă o afacere, un fel de socialism antreprenorial.
Toată lumea a auzit de Start-up Nation şi la început nimănui nu-i vine să creadă că statul le dă moca (bine, trebuie să îndeplinească câteva condiţii) 200.000 de lei.