În iarna anului 2011, Pakistanul, chiar dacă avea probleme mai mari, poate chiar existenţiale, s-a lansat într-un război diploma­tic cu eternul şi mai marele duşman India din cauza… cepei, scrie ZF.

Ministerul comerţului pakistanez a interzis atunci exporturile de ceapă în ţara vecină din cauza penuriei şi preţurilor mari de acasă. Asia de Sud era agitată de o inflaţie la alimente puternică, iar ceapa, aliment principal şi tradiţional în India şi Pakistan, se scum­pea teribil. Din India, o pia­ţă mult mai mare, ve­neau zvonuri, veşti şi acu­zaţii că preţurile sunt for­ţa­te în sus de speculatori şi de scoaterea din comerţ a unor cantităţi importante de ceapă, ceea ce agrava criza. La penurie a contribuit şi recolta deosebit de slabă din cele două ţări.

În trecut, crize ale cepei au demolat guver­ne indiene. Această legumă are importanţa pâi­nii sociale din lumea musulmană. În ţările arabe, scumpirea pâinii a dus la ceea ce este cu­noscut ca Primăvara Arabă, un şir de re­vol­te, unele sângeroase, în perioada 2010-2012. În India, ca răspuns la restricţiile impuse de gu­vernul pakistanez comerţului cu ceapă, fermi­erii au oprit exporturile de legume către Pakistan. Ambele ţări sunt puteri nucleare şi poate doar acest lucru le împiedică să pornească un război ade­vă­rat una contra celeilalte.

Însă războiul cepei arată de cât de puţin este nevoie pentru a ieşi scântei. Au trecut mulţi ani de atunci, iar cea­pa, o legumă ba­nală în Europa, încă face pro­bleme în Asia. A venit anul 2022 cu marea inflaţie mondială - în Fili­pine preţurile cepei au sărit atât de sus încât unii au comparat-o cu aurul. Restau­rantele au scos leguma din me­niuri, oficialii au avertizat călătorii să nu aducă ceapă cu ei fără permis special, iar raidurile poliţiei au găsit ceapă de contrabandă de până la 11 mi­lioane de dolari. Ascunsă prin depozite de tot felul, în con­tainere cu textile şi papuci de import, în lăzi cu pâine.

O imagine celebră care ar fi vrut să arate puterea financiară a unei noi familii înfăţişează o mireasă aruncând ritual invitaţilor la nuntă o legătură de cepe – una dintre cele mai scumpe legume. Dar dincolo de extravaganţă se află poveşti de suferinţă, atât cu fermieri cât şi cu cumpărători. Luna trecută, preşedintele Ferdi­nand Marcos a descris inflaţia alimentară din Filipine ca fiind „o situaţie de urgenţă“, no­tează The Guardian. Creşterea preţurilor ce­pei este fără precedent. Un kilogram ajunsese la un moment dat să coste în unele locuri mai mult decât salariul minim pe zi în regiunea capitalei. În Filipine sunt probleme şi cu ouăle, a fost şi penurie de zahăr.

Experţii şi fermierii dau vina, pentru criza cepei, pe lipsa spaţiilor de stocare la rece, pe explozia cererii de după pandemie, pe contra­bandă şi pe distrugerile provocate de dezas­trele naturale. Unii mai spun că guvernul poartă o mare parte din vină pentru că nu a ştiut să planifice importurile. Impact negativ ar fi avut şi faptul că pandemia a închis micii în­tre­prinzători, iar piaţa a rămas la mâna distri­buitorilor mari, care acum fac regulile jocului. Este vorba de practici de tip cartel. Preşedin­tele vrea o campanie de importuri. Guvernul spune că importurile trebuie limitate pentru a-i salva pe producătorii locali. Preţurile au mai scăzut, dar un kilogram de ceapă tot costă mai mult decât o găină întreagă.

Limitarea importurilor sună a disperare, dar şi a naţionalism economic, adică a protec­ţio­nism. La fel sună şi limitarea exporturilor, iar Turcia şi Kazahstanul se numără printre statele care au restricţionat exporturile de cea­pă, scrie Bloomberg.

Marocul a redirecţionat fluxurile care se duceau la cumpărători africani spre piaţa europeană, unde poate cere preţuri mai mari. Aceasta în timp ce pe piaţa internă unii cumpărători caută să înlocuiască ceapa cu alte legume mai ieftine. Un vânzător din piaţa de legume din Rabat povesteşte pentru Bloomberg cum cumpărătorii au început să-i ceară, cu voce scăzută, să le vândă câte o ceapă, câte o roşie, câte un cartof, aşa cum făceau până nu demult bărbaţii singuri sau cerşetorii.

În Kazahstan, furnizor de petrol pentru Europa, guvernul a ordonat folosirea rezervelor strategice de ceapă şi a rugat consumatorii să nu cumpere cantităţi mari din magazine. Exporturile sunt interzise, aşa cum sunt şi în Kirghizstan, Uzbekistan şi Tadjikistan – cel mai mare consumator per capita din lume. Azerbaidjanul, una din sursele importante de gaze ale UE, a impus „limite“ la vânzare, iar Belarusul a introdus aprobări speciale la export. Criza cepei ar trebui să fie un semnal de alarmă. Este semnalul începutului unei crize nutriţionale, spun specialiştii. Pâinea este un aliment social şi unele guverne, mai ales din ţările sărace, o subvenţionează, cele mai multe aplicând măsuri protecţioniste pentru a proteja aprovizionarea cu grâu. Însă o masă sănătoasă trebuie să includă şi legume. Ce se întâmplă cu ceapa se poate întâmpla cu roşiile, cu cartofii şi cu altele. Apoi, după cum o arată problemele din Filipine, Pakistan sau India, când apar crize alimentare guvernele lumii nu vor ezita să introducă măsuri protecţioniste în detrimentul altora. Acesta înseamnă că vor deveni din ce în ce mai importante rezervele strategice de legume, dar şi strategiile naţionale sau internaţionale de asigurare a aprovizionării pieţei.