Penuria de legume şi raţionalizarea de către marii retaileri a achizi­ţii­lor de roşii, castraveţi şi salată în prag de primăvară în Marea Britanie nu trebuie privită ca pe o ciudăţenie locală. Brexitul a făcut mult rău, dar ce se întâmplă acolo ţine şi de schimbările climatice şi de capacitatea de adaptare rapidă a lanţurilor de aprovizionare, a producătorilor şi magazinelor. Sunt probleme la care trebuie să fie atentă toată lumea.

Pentru a vedea de ce este în pericol micul dejun al britanicilor este nevoie de o excursie de-a latul Europei, din nord până în Africa. Olanda, un stat mărunt ca teritoriu care se luptă cu marea pentru câteva palme de teren arabil, a dezvoltat tehnologie de top pen­tru a deveni unul dintre cei mai mari exportatori de produse agri­cole din Europa. În urmă cu două decenii, această ţară s-a angajat să producă de două ori mai multă mâncare folo­sind jumă­tate din re­sur­se şi a reuşit.

Vestitele sere olandeze li­vrează în mod normal de zece ori mai multe legume decât fer­mi­erii tradiţionali. Tehnologiile olande­ze permit ca pentru un kilogram de roşii re­coltate să fie folosiţi cel mult şapte litri de apă, scrie The Washington Post. Media globală este de peste 50 de ori mai mare. Mai mult de ju­mătate din terenurile Olandei sunt folosite pentru agricultură.

Reţeta productivităţii mari cu resurse pu­ţine include şi seminţe atent selecţionate şi soiuri ameliorate, roboţi şi cercetare continuă. Toate acestea costă. Legumele olandeze sunt de toate numai ieftine nu, dar pot intra pe piaţă când alţi producători nu-şi permit. Serele olandeze ar trebui să fie furnizori im­portanţi pentru Europa în acest sezon. Doar că anul a­cesta preţurile energiei au fost cele mai mari din istoria recentă, ceea ce s-a văzut în restrân­gerea pro­ducţiei din serele Olandei.

Vestitele sere olandeze li­vrează în mod normal de zece ori mai multe legume decât fer­mi­erii tradiţionali. Tehnologiile olande­ze permit ca pentru un kilogram de roşii re­coltate să fie folosiţi cel mult şapte litri de apă, scrie The Washington Post. Media globală este de peste 50 de ori mai mare. Mai mult de ju­mătate din terenurile Olandei sunt folosite pentru agricultură.

Marea Britanie importă legume din Olanda, dar şi din alte părţi. În lunile de iarnă 95% din importurile de roşii şi 90% din im­porturile de salată vin din Spania şi Africa de Nord, mai ales din Maroc, potrivit datelor prin­cipalei organizaţii de lobby a retailerilor britanici. Fermierii spanioli nu cheltuie prea mult pe energie pentru că nu folosesc atât de multă ca olandezii în solariile lor. Vremea mai caldă le permite. Însă primele luni de iarnă au fost neobişnuit de reci pentru sudul Spaniei, ceea ce a însemnat necesitatea unui consum mai mare de energie mai scumpă.

Ca şi în cazul Olandei, acest lucru s-a văzut în producţie. Unii exportatori spanioli acuză pentru lipsa legumelor de pe rafturile maga­zinelor britance şi problemele cauzate de Brexit pe lanţurile logistice, penuria de şoferi de camion din Marea Britanie fiind una dintre ele. Mai la sud, în Maroc, sectorul agricol a fost lovit atât de secetă şi de penuriile prelungite de apă, cât şi de inundaţiile recente. Specialiştii pun penuriile de roşii şi de altele în legătură cu „furtuna perfectă“ care a lovit în ultimele zile această ţară: ploi devastatoare, ninsoare, vre­me rece. De asemenea, furtunile au forţat amâ­narea transporturilor pe calea apei spre Spania. Penuriile s-au produs deşi Marocul a interzis exportul de roşii, ceapă şi cartofi în alte state africane pentru a-şi proteja exporturile în Europa, piaţă unde poate cere preţuri mai mari. Dar în Maroc sectorul agricol este în declin de mai mulţi ani deoarece secetele repe­tate şi lipsa apei îi fac pe mulţi fermieri să re­nunţe la meserie, să-şi abandoneze pământu­rile şi să se mute la oraş.

Logica pieţei spune că o ţară nu trebuie să se chinuie să cultive fructe şi legume care nu sunt adaptate la clima de acolo şi să importe de la cei care pot produce ieftin. Schimbările cli­ma­tice pun la încercare această teorie. Maga­zinele din Marea Britanie se aprovizionează cu legume şi de la producătorii locali. Iarna aceas­ta mulţi s-au plâns de energia şi îngrăşămintele mult prea scumpe pentru a putea ţine serele în funcţiune. Dar din sectorul agricol britanic a­ver­tismentele vin de mai mult timp. Vara anu­lui trecut a fost deosebit de secetoasă. Fermi­erii au spus că ar putea fi nevoiţi să sacrifice anu­mite recolte pentru a ieşi cu altele pe piaţă. Şi că legumele vor fi mai mici şi mai urâte de­oarece lipsa apei le opreşte din creştere. De ase­menea, fermierii s-au confruntat şi cu o lipsă acută de forţă de muncă, din cauza căreia au lă­sat o bună parte din legume să se usuce pe câmp.

Nu avea cine să le recolteze. În aceste condiţii, producătorii au avertizat că anul acesta vor reduce livrările. Penuria de forţă de muncă are de-a face cu schimbările apărute pe piaţa de profil din cauza Brexitului.

În decembrie se vorbea deja de penurii de legume la începutul acestui an deoarece vremea caldă a accelerat recoltele de toamnă-iarnă, ducând la saturarea pe moment a pieţei şi la munţi de marfă pe care no o mai voia nimeni, nici măcar crescătorii de animale, arată The Guardian. Viitorul nu arată mai bine. Cel mai mare producător britanic de legume apreciază că penuriile vor continua câteva luni. Cea mai secetoasă lună februarie din ultimii 30 de ani este încă un motiv. Iar seceta ameninţă multe alte părţi din Europa.