În China, scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei s-au dovedit mai grave decât se anticipase, iar temerile de un colaps demografic se înmulţesc rapid. Gestionarea consecinţelor economice va fi şi mai greu de realizat, pentru că sistemul se bazează pe o serie de calcule şi concepţii, care nu se mai pliează pe realităţile demografice şi economice actuale, şi care au stat la baza politicii demografice chineze pentru ultimii 40 de ani, scrie The Wall Street Journal.

Problema demografică cu care se confruntă în prezent a doua economie a lumii, nu a fost prevăzută de arhitecţii politicii chineze a unui singur copil- unul dintre cele mai mari experimente sociale din istorie, care a luat startul în 1980. La acea vreme, guvernele din întreaga lume se temeau că suprapopularea va opri creşterea economică.

Un cercetător în domeniul rachetelor, care a studiat la Moscova, a fost cel care promovat instituirea unei politici demografice care să încurajeze familiile să se rezume la mai puţini urmaşi.

Cu toate acestea, politica avea o problemă fundamentală: Era bazată pe o serie de calcule care aplicau modele matematice folosite pentru calcularea traiectoriilor rachetelor la creşterea populaţiei.

Patru decenii mai târziu, China îmbătrâneşte mult mai devreme decât se anticipase şi începe să se confrunte cu probleme economice. Trecerea la mai puţine naşteri şi o populaţie care îmbătrâneşte rapid ameninţă să frâneze creşterea economică. Într-o generaţie care a crescut fără fraţi şi surori, femeile tinere sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii - şi sunt tot mai puţine în fiecare an, iar Beijingul nu reuşeşte să schimbe mentalitatea adusă de această politică.

Naşterile în China au scăzut cu peste 500.000 anul trecut, potrivit unor date guvernamentale recente, accelerând declinul a populaţiei care a început în 2022. Oficialii au citat o scădere rapidă a numărului de femei de vârstă fertilă - cu peste trei milioane mai puţine decât cu un an mai devreme - şi au recunoscut că au loc „schimbări în mentalitatea oamenilor cu privire la familie, amânarea căsătoriei şi a copiilor”

Unii cercetători susţin că guvernul subestimează problema, iar populaţia a început să se micşoreze chiar mai devreme.

În urma publicării datelor, cercetătorii de la Universitatea Victoria din Australia şi de la Academia de Ştiinţe Sociale din Shanghai au prezis că China va avea doar 525 de milioane de oameni până la sfârşitul secolului. Această cifră este în scădere faţă de previziunile lor anterioare de 597 de milioane şi marchează o scădere abruptă faţă de 1,4 miliarde în prezent.

Pe măsură ce au trecut deceniile, un număr tot mai mare de specialişti în demografie şi economişti au calificat această politică drept depăşită şi eronată. Potrivit acestora, rata de fertilitate din China ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce speranţa de viaţă a crescut şi condiţiile economice s-au îmbunătăţit.

Un factor care a lipsit din calculele demografice ale lui  Partidului era comportamentul uman. Aplicarea uneori brutală a politicii unicului copil de către guvern, care presupunea inclusiv avorturi şi sterilizări forţate, precum şi propaganda răspândită timp de zeci de ani despre beneficiile unei familii mici, au transformat opţiunea de a avea cât mai puţini urmaşi în singura realitate a chinezilor.

Chiar şi atunci când Beijingul a renunţat la politica copilului unic în 2015, liderii nu au abolit cu totul restricţiile privind naşterea. În schimb, au trecut doar la o politica celor doi copii. Acum, Beijingul îi îndeamnă pe oameni să aibă trei, trâmbiţând necesitatea de a reveni la o „cultură favorabilă familiei”.

Antreprenori, economişti şi demografi au încercat să tragă un semnal de alarmă cu privire la cât de importantă este rederesarea situaţiei demografice pentru eocnomie.

Specialiştii în demografie au estimat că ţara trebuie să aloce 5% din produsul său intern brut - aproximativ echivalentul cheltuielilor pentru educaţie - pentru subvenţii directe în vederea promovării naşterilor şi a reducerii costurilor de creştere a copiilor pentru ca rata de fertilitate să revină la 1,4, rata medie a economiilor avansate.