În analiza noastră, au fost indexate peste 3,5 milioane de joburi încărcate în ultimii 15 ani pe principalele platforme HR din România. Acestea sunt grupate, la rândul lor, în 64 de industrii şi departamente şi separate pe două sectoare, public şi privat. În graficul 1 prezentăm dinamica generală a tuturor posturilor publicate online, indiferent de industria sau sectorul de bază din care acestea proveneau, în intervalul 2005-2020.

 

Pe diagramă vedem cu uşurinţă impactul celor două crize majore din ultimii 13 ani: prima, din 2007-2008, resimţită în 2009 şi urmată de un ecou de aproximativ 6 ani, până în 2014, când apar primele semne ale revitalizării pieţei muncii şi o a doua, provocată de pandemia COVID19 (martie 2020). Este devreme să ne pronunţăm cu privire la impactul pandemiei cu coronavirus în industriile din România, angajatorii, în marea lor majoritate comutându-se pe modulul stand-by în această perioadă. Dar, chiar şi în acest context, putem vedea cu uşurinţă acele activităţi care se evidenţiază în tabloul amorţit de business.

 

Astfel, dacă privim asupra principalelor posturi promovate în 2020, în intervalul 1 ianuarie – 8 aprilie, o să vedem cum piaţa şi-a închis pe rând oportunităţile dedicate profesioniştilor cu grad ridicat de senioritate, lăsând loc pentru acele posturi cu rol în salvarea sau supravieţuirea pieţei în ansamblu.

 

Pe datele din graficul 2 putem imagina mai multe faţete din care putem deduce că joburile rămase active în piaţă sunt cele legate direct de vicii (consultant vânzări ţigarete electronice) şi alte activităţi obligatorii în evoluţia firească a vieţii socio-economice (contabilitatea). Chiar şi aşa, numărul lor este mult mai mic decât cel al posturilor promovate în lunile anterioare. Dintre acestea, joburile de contabil sau contabil senior s-au transformat în oportunităţi de angajare pentru junior accountant, deci specialişti cu expertiză redusă, iar asta ne poate spune că a crescut interesul pentru personalul cu pregătire limitată, suficientă pentru a livra documente de avarii. Conform acestor rezultate, asistăm la o stafidire a întregii activităţi economice şi la un blocaj al pieţei muncii, centrată în principal, în acest moment, pe funcţiile vitale ale societăţii– consum, consum de vicii şi raportări obligatorii către stat în vederea evitării amenzilor.

 

Acest tablou nu prezintă prin el însuşi nişte soluţii, ci mai degrabă creionează o stare de fapt, dar considerăm că înţelegerea status-quo-ului reprezintă fundamentul în imaginarea unor scenarii de reactivare socio-economică.

 

Insistăm pe acest aspect, al diferenţei dintre criza financiară din 2007-2008 şi cea din 2020 pentru că ultima aduce un impact global geografic şi disciplinar deopotrivă. Acest lucru presupune necesitatea unei regândiri a proceselor cu care eram obişnuiţi până la începutul acestui ani şi proiectarea unor noi roluri sau comasarea mai multora într-unul singur.

 

Graficul 3 - Într-o analiză comparativă cu una dintre cele mai negre luni ale crizei economice anii 2007-2013, evoluţia din 2020 surprinde un blocaj mult mai puternic al pieţei muncii (o scădere cu 94% a ofertei locurilor de muncă în aprilie, faţă de luna anterioară). Desigur, acest blocaj este unul temporar, până la reluarea activităţii economice, dar revenirea la o stare iniţială este cel puţin improbabilă, aşa că trezirea pieţei se va face sacadat, în funcţie de industrii şi puterea financiară a angajatorilor.

 

În graficul 4 aducem în atenţie o evoluţie a promovării joburilor din Call-center. Prezentăm aceste date ca reacţie la mesajele transmise în presă, de reprezentanţii anumitor organizaţii active pe acest sector, care sugerau faptul că această zonă a rămas neatinsă. Invităm la o atitudine rezervată în legătură cu mesajele de PR din această perioadă. Astfel, chiar dacă garantarea actualelor locuri de muncă, din departamentele de Call-center, Marketing, Publicitate, IT&C şi altele este ridicată, îngheţarea locurilor de muncă este o caracteristică specifică tuturor industriilor. În acest fel, recomandăm angajaţilor să îşi conserve colaborările prezente, să încerce să profite de acest timp, aceia dintre ei care lucrează în regim de telemuncă şi să îşi dezvolte competenţe tehnice exersate mai puţin sau deloc în ultima perioadă şi să se asigure că gândesc un back-up de reinserţie socio-profesională.

 

În ceea ce îi priveşte pe angajatori, subliniem nevoia de a imagina ipoteze pentru care, în mod obişnuit, nu au putut aloca prea mult timp în ultimii ani. Printre acestea propunem exersarea ideii de permanentiazare a muncii de la distanţă pentru peste 50% dintre angajaţi, cu toate implicaţiile – reducerea costurilor cu spaţiile de lucru, consum, menţinerea unui plafon salarial decent pentru angajat, reorientarea serviciilor de HR şi consiliere psihologică în gestiunea activităţii din mediu familial ş.a. Fiecare dintre industrii şi fiecare angajator ar trebui să îşi analizeze statusul în contextul comunitar, naţional şi chiar global, după care să traseze mai multe scenarii de evoluţie dintre care să le aleagă pe cele durabile, cu impact pozitiv asupra cât mai multor actori sociali implicaţi (angajaţi/ parteneri/ clienţi).