Aproape jumătate dintre angajaţii din Amsterdam fac zilnic naveta pe bicicletă, pe piste întinse pe o suprafaţă de 500 de kilometri. Aceste realizări nu ar fi fost însă posibile fără decizii luate în trecut care au limitat reducerea folosirii maşinilor.

După cel de Al Doilea Război Mondial - ieftinirea maşinilor şi creşterea mobilităţii în oraşe au început să schimbe vieţile oamenilor. Oraşele lumii erau concentrate pe construirea de şosele - iar reprezentanţii Amsterdamului nu voiau să să rămână în urmă.  Funcţiile străzilor se concentrau pe trafic - între 1960 şi 1970 numărul maşinilor a crescut de patru ori - aglomerând astfel din ce în ce mai mult străzile tradiţionale.

Inginerii şi urbaniştii voiau să modernizeze capitala olandeză astfel încât să devină mai prietenoasă cu maşinile.Au propus idei precum umplerea celebrelor canale din Amsterdam cu beton, nivelarea unor cartiere istorice, precum şi construirea de şosele şi autostrăzi.

În 1972 însă, numărul persoanelor care au murit în accidente de maşină a crescut semnificativ, în 1973, criza de petrol a crescut preţul combustibilului, iar numărul bicicletelor a început să crească. S-au intensificat totodată şi protestele care susţineau ideea unui viitor fără maşini.

Guvernul a ţinut cont de toate acestea şi şi-a manifestat acordul asupra unui plan de circulaţie - au rezonat cu ideea de a închide anumite străzi circulaţiei maşinilor şi a prioritiza circulaţia bicicliştilor şi pietonilor. Amsterdam a început să îmbrăţişeze ideea de Woonerf (living street, a străzilor de trăit); în special crearea de modalităţi care să îi încetinească pe şoferi.

Potrivit Bloomberg, transformarea Amsterdamului într-un oraş mai prietenos cu bicicletele a însemnat de fapt ca acesta să fie mai puţin prietenos pentru maşini. Acum, aproape un sfert din populaţia oraşului merge cu bicicleta zilnic şi, mai mult decât atât, 75% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani merg la şcoală cu bicicleta.Cercetările arată o corelaţie între numărul mare de biciclete şi reducerea accidentelor pe care le suferă bicicliştii.