Alegerile din Olanda au dat startul scrutinelor naţionale ce s-au desfăşurat în 2017 în câteva ţări importante ale Uniunii Europene. Rezultatul acestora a fost foarte important, mai ales în contextul ascensiunii formaţiunilor extremiste din UE. Pe fondul temerilor privind o victorie a euroscepticilor, prezenţa la urne a fost de 81%, cea mai mare în Olanda în ultimele trei decenii.

Astfel, Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD, centru-dreapta), al premierului Mark Rutte, s-a clasat pe primul loc în scrutinul parlamentar din Olanda, cu 32 de locuri în Parlamentul de 150 de membri, urmat de Mişcarea Creştin-Democrată (CDA, centru), care ar urma să aibă 21 de locuri, şi de formaţiunea populistă Partidul Libertăţii (PVV, extremă-dreapta), a lui Geert Wilders, care a obţinut doar 20 de mandate.

În luna aprilie, în Franţa a avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale. Emmanuel Macron a reuşit să capitalizeze simpatia francezilor, construind de la zero o nouă mişcare politică şi profitând de eşecurile predecesorului său François Hollande şi de scandalurile în care s-au îngropat contracandidaţii Francois Fillon şi Marine Le Pen.

În cadrul primului tur al alegerilor prezidenţiale, Macron, candidatul organizaţiei civice En Marche! (În Mişcare!, social-liberală), a obţinut 23,75% din voturi, fiind urmat de reprezentanta extremei drepte, Marine Le Pen, care a primit 21,53%. François Fillon, candidatul formaţiunii Republicanii (LR, centru-dreapta) s-a clasat pe locul al treilea, cu 19,91% din voturi, fiind urmat de Jean-Luc Mélenchon, candidatul mişcării civice France Insoumise (Franţa Nesupusă, extremă-stânga), cu 19,64%.

Astfel, bătălia pentru Palatul Elysée s-a dat între proeuropeanul Macron şi Marine Le Pen, fostul lider a formaţiunii de extremă-dreaptă Frontul Naţional, care a adoptat o poziţie eurosceptică. De teama ca în funcţia de preşedinte al Franţei să ajungă un extremist, cetăţenii francezi s-au mobilizat masiv la urne, iar 65% dintre aceştia i-au acordat votul lui Macron, care a devenit unul dintre cei mai tineri preşedinţi din istoria Franţei. De asemenea, tânărul preşedinte francez a promis să joace un rol important în reformarea Uniunii Europene.

Profitând de entuziasmul francezilor faţă de noul preşedinte, alianţa electorală LREM-Modem (liberal-socială) a lui Macron a obţinut majoritatea absolută în Adunarea Naţională, câştigând 360 de mandate.Partidul Republican a obţinut 113 locuri în Adunarea Naţională, Partidul Socialist - 29 de locuri, Franţa Nesupusă - 17 locuri, iar Frontul Naţional- 8 locuri.

În Germania, în luna septembrie au avut loc alegeri parlamentare în urma cărora s-a instalat o veritabilă criză politică din cauza incapacităţii partidelor parlamentare de a forma o coaliţie guvernamentală. În cadrul scrutinului legislativ federal, partidul Angelei Merkel, Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta), şi filiala bavareză a acesteia, Uniunea Creştin-Socială (CSU), s-au clasat pe primul loc în fiind creditate cu 32,5%. Pe locul doi s-a situat Partidul Social-Democrat (SPD, centru-stânga), condus de Martin Schulz, fost preşedinte al Parlamentului European, cu 20,0% din voturi.

Formaţiunea de extremă-dreapta Alternativă pentru Germania (AfD, extremă-dreapta) a obţinut, potrivit sondajului, 13,5% din voturi. Ar fi prima dată după al II-lea Război Mondial când o formaţiune de extremă-dreapta este reprezentată în Parlamentul federal din Germania.

În urma rezultatului slab înregistrat la alegerile legislative din septembrie, CDU, partidul cancelarului Angela Merkel, a trebuit să iniţieze negocieri pentru formarea unui guvern de coaliţie cu două formaţiuni mai mici, Partidul Democraţilor Liberi şi Alianţa '90/Partidul Verzilor (B90/G, centru-stânga), însă discuţiile în vederea formării unei coaliţii au eşuat. După o perioadă de incertitudine, SPD a anunţat că este deschis să formeze o nouă mare coaliţie cu CDU, iar în prezent cele două formaţiuni poartă negocieri în acest sens.

În Austria, alegerile parlamentare desfăşurate în luna octombrie l-au făcut pe Sebastian Kurz cel mai tânăr şef de Guvern din lume. Formaţiunea acestuia, Partidul Popular (OVP, centru-dreapta), s-a clasat pe primul loc în alegerile parlamentare, cu 31,5% dintre voturi. Pe locul doi s-au clasat social-democraţii austrieci, care au obţinut un scor de 27%. Partidul Libertăţii (FPO, extremă-dreaptă) a fost cooptat la guvernare de către Kurz, aspect ce a atras nemulţumirea unei părţi a societăţii civile din Austria.

Sebastian Kurz a urcat rapid pe scara politică austriacă, intrând în guvern în 2013 ca ministru de Externe, la doar trei luni după ce fusese ales în Parlament. Kurz s-a poziţionat ca un sceptic fervent al extinderii proiectului european şi nu s-a temut să critice eşecul UE după ce Marea Britanie a votat în favoarea Brexit.

Anul 2017 s-a încheiat cu alegerile regionale din Catalonia, menite să pună capăt crizei politice din Spania. Pe data de 21 decembrie, milioane de catalani s-au prezentat la urne pentru a alege noul legislativ al regiunii. Formaţiunile separatiste şi-au menţinut, la limită, majoritatea în Parlamentul din Catalonia, însă un partid unionist a obţinut cele mai multe mandate, în urma scrutinului regional desfăşurat joi, astfel că există temeri că perioada de incertitudine politică se va prelungi şi în cursul anului viitor.