Companiile trebuie să conştientizeze că nu pot primi pe tavă meseriaşi ci trebuie să investească. Aici vorbim de investiţii financiare mari, dar şi de timp. Trendul pe care îl observăm noi în învăţământul dual e că în ultimii ani creşte foarte mult şi cifrele ne-au demonstrat lucrul acesta. Mediul privat nu mai e la cantitate, ci şi la calitate."

“Cei care au gândit sistemul la început când s-a reînfiinţat în 2012, au luat ca model sistemul german. Diferenţa e de structură instituţională, am auzit şi mai devreme că există trei instituţii, care ar trebui să lucreze cam la acelaşi lucru. În Germania nu există lucrul acesta, concurenţa aceasta faţă de alte instituţii şi în al doilea rând în toate structurile din mediul privat au un cuvânt extraordinar de spus. În orice comitet de stabilire a curriculum, de stabilire a unei noi meserii, de examinare în orice fel de comitet, mediul privat are minim un reprezentant din trei, adică are o treime.”

Soluţia este centralizarea tuturor instituţiilor care se ocupă de învăţământ pofesional şi dual şi de un reprezentant al mediului privat, un reprezentant al statului şi unul al elevilor părinţilor.

"Dacă nu facem proiecte şi formări interesante pentru aceşti elevi şi aici şi din partea mediului de afaceri privat, atunci nu o să funcţioneze acest sistem. Aici vorbim de o curriculă de formare practică, de a avea un plan, de a prezenta elevului ce va învăţa trei ani. De a avea un tutore educat care are cunoştinţe pedagogice – tutorele din companie – contează şi aceasta foarte mult. Sunt mulţi paşi pe care o companie ar trebui să îi introducă, şi de exemplu vorbeam de diferenţele dintre Germania şi România. Acest lucru este stipulat prin lege în Germania, în România nu există obligativitatea aceasta.”