Artiştii învaţă să ţeasă ca să se exprime, iar ţesătorii consideră că pictează cu fire de lână sau alte materiale, creând opere de artă textilă. Ambele categorii apelează însă la tehnologie pentru a crea modele complexe sau pentru a descoperi materiale noi din care să lucreze. Printre artiştii ţesători se numără Brent Wadden, scrie Financial Times, care foloseşte fire de bumbac şi lână recuperate de la alte articole şi la ale cărui expoziţii se înghesuie colecţionarii, Heather Cook, care-şi vopseşte atent firele înainte de a se apuca de lucru, sau Ethan Cook, care mai întâi îşi ţese lucrările la război, după care şi le înrămează ca pe tablouri. Artista daneză Astrid Krogh ţese fibră optică, conectându-şi apoi lucrările la surse de lumină colorată, ce dau impresia că firele ţesăturii îşi schimbă culoarea. La rândul său, artistul american Channing Hansen apelează la tehnologia modernă pentru a  crea modele complexe pentru lucrările sale de artă textilă, tricotate din fibre colorate. Finlandeza Ulla-Maija Vikman pictează pe firele pe care le va folosi, după care le asamblează ca să formeze imaginea gândită. Chiar dacă artiştii apelează la tehnologie ca să-i ajute în realizarea lucrărilor lor, experţii de pe piaţa operelor de artă susţin că publicul apreciază operele acestora mai ales pentru senzaţia de prezenţă a creatorului în creaţia lui datorită imperfecţiunilor şi greşelilor inerente care apar în transpunerea viziunii lui într-o ţesătură.