78% dintre cele mai mari oraşe ale lumii se află în apropierea apelor sau mare parte din acestea au suprafeţe de apă în interiorul lor, aşadar dezvoltarea de structuri plutitoare s-ar putea să devină o necesitate în viitor. ”Nu poţi să te lupţi întotdeauna împotriva naturii, câteodată trebuie să lucrezi cu natura. Acum ne uităm la oportunităţi prin care să fim prieteni cu natura”, spune Koen Olthius, un arhitect de origine olandeză.

 

În Olanda, casele pe apă nu reprezintă o noutate - olandezii le construiesc de 100 de ani, au circa 10.000 de astfel de locuinţe acolo -  şi acum încearcă să le aducă la următorul nivel, folosind tehnologie similară. În prezent, se lucrează la dezvoltarea unei tipologii arhitecturale care să contrabalanseze creşterea nivelului apelor din cauza schimbărilor climatice.

 

Unul dintre prototipurile dezvoltate este ”casa amfibian”, o dezvoltare  normală, aflată la distanţă de râu, dar care, în eventualitatea unei inundaţii îşi ţine proprietarii la depărtare de aceasta. Are un subsol inundabil, care face ca întreaga structură să se ridice în caz de inundaţie. 

 

Un alt model de locuinţă pe apă este Arkop, care foloseşte tehnologia industriei off-shore - este prevăzută cu piloni care pot să fie coborâţi şi fixaţi în apă; dar şi ridicaţi, astfel încât casa să plutească şi chiar să se deplaseze.  

 

Arhitecţii intervievaţi de BBC iau în considerare construirea unui întreg oraş plutitor - Royal Docks de pildă, în Londra, este un exemplu de proiect în care se regăsesc atât o structură rezidenţială plutitoare, cât şi una de relaxare.