Potenţialul populist al temei etnice e uriaş şi aduce foloase pentru toate părţile implicate: pentru preşedinte, fiindcă are ocazia să demonstreze ce prăpăd înseamnă aducerea ungurilor la guvernare, dar şi pentru premierul Victor Ponta, care are ocazia să-i amintească liderului de la Cotroceni de amiciţia sau măcar tăcerea sa faţă de reprezentanţii secuilor sau ai ungurilor cu alte ocazii când aceştia sfidau politica statului român.

Foloase aduce şi pentru campania electorală a unor fruntaşi de partide din teritoriu, cum ar fi Dorin Florea de la PDL, care a promis că el nu va mai permite niciun marş în Târgu-Mureş, oraşul unde e primar. În fine, o atitudine comună a lui Băsescu şi Ponta (secondaţi de Antonescu) contra Jobbik şi a propagandei separatiste are darul de a paraliza, pe moment, orice fel de revendicare a UDMR în raport cu partenerii de guvernare (după cum indirect a recunoscut Gyorgy Frunda când a spus că propaganda Jobbik în Ardeal face rău comunităţii maghiare din România).

Cert e, de asemenea, că agitaţia pe tema autonomiei secuilor, centrate ca de obicei în jurul datei de 15 martie, oferă opiniei publice un nou subiect de discuţie, mai suculent decât mişcările electorale ale momentului - PSD dezbătând la infinit candidatura lui Ponta la prezidenţiale, preşedintele Băsescu susţinând deschis Mişcarea Populară şi PNL încercând să facă figură de arbitru al guvernării după exemplul UDMR. În realitate, nimeni nu ştie cum să rezolve odată pentru totdeauna chestiunea autonomiei pentru secui (susţinuţi tot mai pregnant de autorităţile şi de partidele din Ungaria): pe de o parte, atât Băsescu, cât şi Ponta au dreptate când reafirmă că drepturile de care se bucură minoritatea maghiară din România sunt un exemplu în UE, pe de altă parte niciunul dintre politicieni nu-şi poate permite să închidă discuţia despre autonomia Ţinutului Secuiesc, nu doar din cauza lobby-ului unguresc din diaspora, cât mai ales din cauze politice interne: niciun partid românesc nu-şi poate permite să ignore electoratul de etnie maghiară şi multiplele lui expresii politice, chiar dacă numai unul dintre aceste partide, UDMR, are puterea de a influenţa guvernarea, atât în perioadele când e la putere, cât şi atunci când e în opoziţie.