Răspunsul complet inadecvat al Ministerului Agriculturii: “Măsura naţionalizării aparţine perioadei comuniste. În economia de piaţă deciziile de ordin economic aparţin agenţilor economici“.

În timp ce cele mai puternice ţări din Europa, Franţa, Italia sau Germania, văd naţionalizarea parţială – urmată, fireşte, de o reprivatizare - ca o soluţie de salvare a unor companii de importanţă strategică în timp de criză, autorităţile române o consideră o „măsură ce aparţine perioadei comuniste“, iar deciziile de ordin economic aparţin „agenţilor economici“, nu statului. În context istoric, judecata este bună, doar că Ministerul Agri­culturii nu are angajaţi din rândul istoricilor.

Ministerul român al Agriculturii a răspuns în urma unei solicitări for­mu­late de ZF că „a aflat din mass-media“ că în Ro­mânia, Lactalis, gigantul fran­cez din industria de profil, care deţine 25% din piaţa locală, închide fabrici pentru a-şi consolida balanţa.

La finalul săptămânii trecute, grupul francez Lactalis - unul dintre cei mai puternici jucători din industria mondială a laptelui, care controlează, din 2008, businessul LaDorna şi un sfert din producţia de lapte a României - a hotărât să închidă unităţile de producţie din Floreni, judeţul Vaslui şi Vatra Dornei, judeţul Suceava. Întrebaţi de ZF dacă statul ar putea naţionaliza – şi în ce condiţii -  fabricile pentru a le păstra în circuit, având în vedere importanţa industriei alimentare în economie, în situaţii extreme, ministerul de resort a răspuns: „Din informaţiile existente în spaţiul mass-media, reiese că în anul 2008 Lactalis a devenit unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa din România. (...) Cu privire la o eventuală naţionalizare a fa­bri­cilor închise, precizăm faptul că măsura a fost realizată în perioada anilor 1948-1950, când autorităţile comuniste ale vremii au trecut în pro­prie­tatea statului bunuri mobile şi imobile, fără com­pen­saţii ma­teriale sau morale“.

Ei susţin că în astfel de situaţii statul are rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă şi de a supraveghea asupra funcţionării normale a acestuia, prin folosirea ca­drului legal, a unor instrumente financiare şi a pârghiilor economice.

„În condiţiile economiei de piaţă, în care întreprinzătorii privaţi îşi desfăşoară activitatea economică în mod liber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale, cu resurse economice limitate, deciziile de ordin economic aparţin agenţilor economici şi în acest context, apreciem că măsura naţionalizării nu este aplicabilă“, spus reprezentanţii ministerului de resort.

Totuşi, Germania, Franţa şi Italia, cele mai mari economii din zona euro, au folosit naţionalizarea ca o soluţie pentru a salva companii mari de la colaps în criza financiară şi economică trecută, dar şi în criza pandemiei de COVID-19. Spre exemplu, la finalul lunii martie, ministrul francez de finanţe a declarat că este pregătit să injecteze capital în companiile strategice şi chiar să le naţionalizeze dacă este necesar. De altfel, guvernul francez deţine direct sau indirect participaţii impor­tante la Renault şi PSA, grupul din spatele Citroen şi Peugeot.

În Italia, guvernul şi-a intensificat eforturile de a ţine pe linia de plutire compania falimentară Alitalia, discutând posibilitatea acordării unui nou credit, de mai multe sute de milioane de euro, ca parte a unui plan de renaţionalizare a transportului aerian.

Guvernul german negociază cu compania aeriană Lufthansa un program de salvare, în valoare de până la 10 miliarde de euro, după ce aceasta a fost lovită puternic de criza coronavirusului. În urma acestui demers, guvernul federal ar primi 25% din acţiunile Lufthansa plus drept de veto asupra politicii companiei private.

Procesul de închidere a celor două fabrici ale Lactalis se va încheia la sfârşitul lunii august, iar „măsura concedierii colective presupune desfiinţarea a 158 de poziţii“, însă pe lângă acestea mulţi producători de lapte sau intermediari din lanţul de distribuţie vor rămâne fără loc de muncă.

„Condiţiile în care statul poate face naţionalizarea unor puncte de lucru ale unei societăţi private, apreciem că acesta excede sferei de competenţă a Ministerului Agriculturii şi nu suntem în măsură să formulăm un punct de vedere“, afirmă reprezentanţii unui minister – al agriculturii - cu circa 14.000 de angajaţi.

În România, grupul francez deţine în România companiile Albalact, Covalact, Dorna Lactate, Lactate Harghita şi Rarăul, cu afaceri cumulate la nivelul anului 2018 (ultimele date disponibile) de peste 1,2 miliarde de lei, iar businessul Dorna Lactate a fost pe profit în ultimii doi ani (2017 şi 2018), oficialii companiei explicând că au făcut închiderile pentru eficientizarea activităţii.

La nivel global, Lactalis are 250 de spaţii de producţie în 50 de ţări, 80.000 de angajaţi în 94 de ţări şi o cifră de afaceri de 18,5 miliarde de euro, conform datelor de pe propriul site.