La vârsta la care majoritatea oamenilor se gândesc la beneficiile pensionării, Jim Turnbull a decis că este momentul să îşi deschisă un business în zona rurală a României, potrivit Financial Times.

Opt ani mai târziu, împreună cu soţia lui Sally, fostul consultant pe agricultură decide să îşi petreacă mai mult de jumătate de an în satul Saschiz din Transilvania, construind o companie care exportă mii de litri de concentrat de flori de soc -  din care se produc diverse precum miere sau gem.

„Anul trecut am cumpărat 83 de tone de flori de soc şi am produs 120.000 de litri de suc”, spune Turnbull mândru.

După ce a crescut în Glasgow şi a urmat studiile universitare în Aberdeen, Turnbull, 67 ani, a început o carieră care l-a plimbat în toată lumea. El estimează că a lucrat în peste 30 de ţări şi a supravegheat proiecte în mediul rural în alte 40 de ţări.

A vizitat România pentru prima dată în anul 2000 pentru a lucra pe un proiect în Constanţa.

„Oamenii cu care lucram spuneau că trebuie neapărat să vizitez Transilvania şi să văd câmpiile cu flori sălbatice”, povesteşte el.

A vizitat Transilvania şi a fost cucerit. Mai târziu a ajutat la înfiinţarea unei fundaţii concentrate pe lanţurile alimentare din regiune.

Pentru mai mulţi ani România a rămas doar o mică parte din viaţa lui Turnbull, vizitele acestuia nefiind mai lungi de o săptămână, de câteva ori pe an.

„În acelaşi timp făceam naveta către Malawi pentru a lucra pe nişte proiecte mari ale Băncii Mondiale cu privire la rezervele de grâne ale naţiunii”, spune el.

Evenimentele din 2008 au schimbat situaţia.

„Criza financiară m-a dus spre munca convenţională de consultanţă de care am încercat să mă feresc”.

De data aceasta „acasă” a devenit Oxfordshire, unde nevasta lui era asistentă medicală şi unde aveau încă o casă. Cu toate acestea, în 2010, împreună cu partenerii de business, cuplul a cumpărat o veche fermă în Saschiz şi a transformat-o într-o unitate de producţie unde puteau procesa fructele locale.

Fabrica a fost finalizată în 2012. Proprietatea a fost intitulată Pivniţa Bunicii.

Pentru Turnbull, Pivniţa Bunicii a fost mai mult decât un business: acesta era frustrat după ce a lucrat la multe proiecte pe banii donatorilor, care nu au reuşit să aibă în societate impactul scontat. „Punem în practică ceva ce ar fi trebuit să facem poate în ultimii 40 de ani”.

De prea multe ori ONG-urile se concentrează pe termen scurt, spune el. „Ei fac doar ce vor donatorii să finanţeze, nu neapărat ce au ei sau comunitatea nevoie. Iar ei termină foarte rar orice, deoarece atunci când ajung la 70% dintr-un program de trei ani, deja se uită spre următorul proiect”.

Turnbull a decis să îşi bazeze munca pe un cadru temporal mai amplu – minim 10 ani – cumpărând produse de la comunitatea locală, asigurându-se de calitate şi vânzând mai departe, în principal prin exporturi.

Localizat într-o vale din centrul ţării, Saschiz şi satele vecine sunt „acasă” pentru peste 2.000 de persoane. Cel mai apropiat oraş este Sighişoara, la 20 de minute de mers cu maşina, scrie publicaţia americană.

Viaţa rurală vine cu provocările ei. Turnbull estimează că Pivniţa Bunicii foloseşte aproximativ 40% din rezervele de apă şi electricitate. Rezerva de apă este intermitentă, ceea ce generează nevoia de a aduce câteva mii de litri pe zi din satul alăturat. Majoritatea gospodăriilor din Saschiz se bazează încă pe fântâni.