In urma cu cativa ani, intr-o discutie cu mai multi colegi, la o cafea si o tigara, am conceput o teorie, oarecum simplista dar cu atat mai valabila, menita sa clarifice modul in care vor interactiona in perioada urmatoare Romania si Uniunea Europeana.  Am convenit atunci ca pur si simplu europenii nu pot ignora o piata de 20 de milioane de suflete, indiferent de puterea de cumparare de care dispun acestia. 

Si am stabilit si locul Romaniei in ecuatie: urma sa fie similar cu cel al "elevului din ultima banca", caruia la inspectii i se cere sa nu vorbeasca neintrebat si aiurea, sa stea cumintel, dar sa-si verifice batista si unghiile. Nu credeti ca asa s-a intamplat si se intampla? 

Dusa de val, Romania se va integra cum-necum in 2007, antrenata de un amestec de interese in primul rand  politice dar si economice. 

Si mai cred ca autoritatile, indiferent de rezultatul alegerilor din toamna, vor reusi sa se conformeze cerintelor Uniunii, chiar daca nici macar europenii nu prea o fac. Acest tip de hei-rupism e inscris in genele poporului roman, obisnuit de mult timp sa isi rezolve problemele in ultima clipa.

Asa ca la ce buna toata aceasta agitatie despre statutul de economie de piata al Romaniei? Cei care ar trebui sa se pronunte vizavi de legile ce guverneaza piata si economia din Romania sunt chiar patronii si managerii companiilor de aici.  Orice problema birocratica sau fiscala care alunga un investitor din Romania sunt mai importante decat o apreciere primita de la Bruxelles.

Un plan concret despre modul in care o companie isi poate impune produsele si poate rezista pe o piata globala, conceput in birourile unei firme romanesti, este mai important decat toate strategiile guvernamentale. Fiecare euro pe care o societate romaneasca izbuteste sa-l atraga din fondurile comunitare si sa-l investeasca cinstit si bine este mai important decat orice cifra din statisticile oficiale. 

Cand cititi aceste randuri veti sti deja ce a decis Comisia Europeana. Dar cel mai important lucru este ca sefii companiilor romanesti sa-si acorde singuri statutul de economie de piata, pregatindu-se pentru competitia dura ce va veni.