In avalansa de informatii apreciative despre digitalizare, robotizare, automatizare, tehnologizare; in imnurile care se inchina cinstirii IT-ului, unicornurilor, start-up-urilor, bitcoin-ului, industriilor creative, service-center-urilor; in preamarirea superprofesiilor viitorului gen data-miner, cloud computing expert, cyber security officer, content creator; in era glorioasa a celor 5 job-uri care nu existau acum 20 ani, APP developer, online-streamer, VR / AR designer, strateg de retele sociale, hacker etic.

Imi fac datoria sa aduc lumea cu picioarele pe pamant si sa amintesc ca greul economiei este dus de muncitorii din fabrici si santiere si ca se cuvine ca acestia sa fie macar din cand in cand creditati pentru valoarea adaugata cu care contribuie in societate – inclusive si mai ales pentru cresterea economica de anul asta.

Ei se scoala la 5 dimineata si lucreaza in schimburi. Ei se imbraca in salopete, fac munca fizica grea dar opereaza si echipamente din ce in ce mai sofisticate. Ei nu pot lucra de acasa sau de la distanta sau in alte inventii din noua cultura a muncii.

Ei sunt baza economiei care creste din industria automotive, alimentara, chimica, metalurgica, de constructii, de aparare si din toate celelalte care pun Romania pe harta, prin exporturi. Ei sunt categoria de eroi necunoscuti, lipsiti de lobby, fara scutire de impozit pe venit, rareori amintiti de guvernanti sau de presa, despre care se vorbeste putin si nu suficient de laudativ pe cat ar merita.

Nu stiu daca toti muncitorii din fabrici si santiere au primit in 2022 compensare pentru inflatie sau daca tuturor le-au crescut salariile cum cresc in mediul public sau daca primesc facilitati cum primesc domenii care aduc zero valoare adaugata. Stiu sigur insa ca duc greul economiei si o vor face inca 100 de ani de acum incolo, oricata singularitate, inteligenta artificiala si Skynet o sa vedem de acum si pana in 2122.

Cine a calcat vreodata intr-o fabrica sau intr-un santier va fi de acord cu mine.