Pretul locuintelor nu depinde numai de proprietari, cat depinde de primari,  de deciziile politice si de starea economiei. Daca o urbe arata bine si are cat mai multe facilitati preturile imobilelor cresc. Oamenii sunt atrasi de bunastare si de locuri frumoase. Daca o localitate se degradeaza si duce lipsa de investitii, valoarea caselor sufera. Oriunde un primar a facut treaba, oamenii ii recunosc implicarea. Acolo unde nepasarea autoritatilor este evidenta, atractia localitatii se dilueaza in timp, atat pentru turisti, cat si pentru investitori. Locuitorii din diverse orase prost administrate au ales sa se mute in alte localitatiti cu un grad de civilizatie sporit.

    O analiza reala a preturilor imobilelor din capitala (nu la gramada!) ar demonstra ca sectoarele conduse de primarii care au performat in ultimii ani au o evolutie pozitiva, ca interes. Cert este ca locuintele aflate in apropierea parcurilor ingrijite, a scolilor dotate si a gradinitelor curate sunt mai cautate de pretendenti si apreciate de riverani. Povestea cu mutarea domiciliului in interiorul Bucurestiului confirma acest fenomen.

    Orice locuitor decent asteapta de la edilii alesi sa asigure niste conditii urbane minime. Bucurestiul este un oras cu pretentii de viitoare metropola si chiar cred ca, peste 20-30 de ani, va avea prestanta unui oras reprezentativ pentru Europa. De ce asa de mult timp? Sunt mii de cladiri care trebuie renovate, mii de litigii in curs, nu sunt suficienti bani pentru consolidari/ renovari/ si regenerari urbane, etc. Multe cladiri vechi stau sa cada. 

     Aceste provocari financiare stiu ca necesita timp si pot sa le inteleg. In ultimii ani, din pacate, cele mai cunoscute parcuri din Bucuresti, Cismigiu si Herastrau (Regele Mihai I), ambele monumente istorice!, au devenit de nerecunoscut. Vorbim de o minima gestionare a acestora, care lipseste cu desavarsire. Vorbim de suprafete extinse parjolite de seceta. Niciodata in ultimii 33 de ani aceste simboluri ale capitalei nu au aratat in halul acesta!

    Daca in sectoarele 3,4,6, chiar si 2 si 5, exista parcuri curate si ingrijite, sectorul 1 are ghinionul de a fi lipsit de...apa. Zic lipsit de apa ca sa nu scriu direct fara primari (de sector si municipal). ''Abandon'' este cuvantul potrivit pentru starea de decadere in care au ajuns cele doua simboluri, monumente istorice.

     Primaria Municipiului Bucuresti, de care apartin cele doua parcuri, nu a gasit nicio solutie sa scoata la licitatie amenajarea lor si nici nu a gasit de cuviinta sa le lase in administrarea primariei sectorului 1, care sta pe un munte de bani. 

    Sunt mii de concitadini care iubesc sportul si natura. Sute de alergatori si bucuresteni de toate varstele fac plimbari dese prin aceste parcuri. Semnalul meu de alarma este indreptat impotriva autoritatilor care sfideaza mediul, dar proclama salvarea si apararea orasului de ''mafia imobiliara''. Desigur, e laudabil sa salvezi cateva hectare din mana unui dezvoltator lacom, care a obtinut in instanta o bucata dintr-un parc, dar este tragic daca nu esti capabil sa uzi parcurile de care esti direct responsabil. 

    Nu cer mult, nimic special, si nu cer pentru mine. Cer apa pentru copacii si terenul uscat, ca urmare a nepasarii celor platiti tocmai pentru a nu le lasa de izbeliste. Ok, a fost o vara secetoasa, dar in cele doua parcuri exista lacuri si Bucurestiul este plin de izvoare nesecate. Panza freatica este insuficienta atunci cand autoritatile nu misca un deget pentru mediu. Copacii ''cad din picioare'', fiind secatuiti de lipsa apei, dovada a imposturii autoritatilor, care clameaza dragostea fata de mediu, dar isi bat joc de el. Macar niste pompe care sa transfere apa din lac catre copaci puteau sa puna. 

    Cat de ipocrit pot sa fie cei care ne conduc si sa aibe ''orbul gainilor'' in fata unei probleme atat de simple. Apa! Oare, cei care sunt platiti sa ingrijeasca parcul nu beau apa? Chiar nu le mai pasa deloc celor care fac jogging pe aleile neasfaltate ca lasa o dara de praf in urma lor? Trist, dar adevarat. Am vrut sa ma duc sa fac poze si sa le prezint aici, dar nu am vrut sa imi stric ziua de ciuda. Va las pe voi sa constatati la fata locului daca am dreptate sau nu. Eu in cele doua parcuri nu mai am ce sa caut.

    Mergeti voi cu copiii, dar aveti grija sa nu se accidenteze la locurile de joaca. Daca va loveste vreo bicicleta sau vreun trotinetist zelos ati avut ghinion. Daca va scrantiti vreun picior pe vreo alee batatorita de timp si devenita sant nu e vina autoritatilor, ci a voastra ca nu va uitati pe unde mergeti. Iar daca accesati intamplator si marginea parcurilor Cismigiu sau Herastrau sper sa nu cadeti in depresie! De tantari si insecte agresive nu mai vorbesc, ne obisnuisem cu ele...

    Vi se pare ca ceea ce am scris mai sus are de-a face numai cu mediul sau poluarea in Bucuresti? Ma iertati, dar cu asa edili si autoritati nu vad niciun motiv sa ceri preturi mai mari pe un imobil, chiar daca e in preajma celebrelor parcuri, atat de iubite si tranzitate de bucuresteni. A salva Bucurestiul din gura e simplu. Mai greu e sa si faci ceva concret pentru a arata civilizat. Iar pentru asta, inainte de orice, trebuie macar sa-l respecti. 

Dragos Dragoteanu

Certified International Property Specialist