IBM Corporation anunta astazi lansarea celui mai mic si ieftin computer, IBM Personal Computer. Creat pentru afaceri, scoala si uz casnic, sistemul costa numai 1.565 de dolari", scria in comunicatul de presa al IBM din 12 august 1981. Un sfert de veac mai tarziu, IBM nu si-a mai sarbatorit copilul-minune, pentru ca a iesit din afacerile cu PC-uri. Insa evenimentul nu a trecut neobservat. Nici nu avea cum. Creatia celor de la IBM este importanta pentru ca a schimbat business-ul, comunicarea, modul de petrecere a timpului liber, a dus la aparitia Internetului, a marcat profund piata bursiera, liniile de productie, presa sau cinematografia si a facilitat acumularea unora dintre cele mai mari averi ale lumii.

Cea mai ieftina varianta, de 1.565 de dolari, a IBM PC 5150 era dotata cu un procesor Intel 8088 ce rula la 4,77 MHz, avea o memorie de 16 kilobyte si dispunea de un monitor monocrom. Cantarea aproape 12 kilograme, iar tastatura avea in jur de trei kilograme. (Cu o suma echivalenta, astazi poate fi cumparat un calculator cu procesor dual-core, 1 GB de memorie si hard-disk de 200 GB, impruna cu un monitor LCD de 19’’.)

Modelul destinat companiilor, prevazut cu doua cititoare de dischete, imprimanta si care putea sa ofere afisarea catorva culori, ajungea sa coste 4.500 de dolari. Un sfert de veac mai tarziu, cel mai umil computer se dovedeste de 500 de ori mai rapid si de 32.000 de ori mai puternic.

Formularea Personal Computer - PC - a fost folosita inca inainte de 1981, de Xerox sau Apple Computer. Ceea ce a deosebit creatia celor de la IBM de concurenta reprezentata de Apple sau Commodore au fost cateva elemente de marketing si de fabricatie.

Despre ce este vorba? Conform old-computers.com, in 1981 au fost lansate 50 de modele de calculatoare sau sisteme de calcul, si vorbim numai de un singur an, intr-o perioada de explozie a producatorilor si produselor care incepuse deja de circa zece ani. Pe lista producatorilor sunt prezente nume grele - Casio, Fujitsu, Hewlett-Packard, Matsushita, Motorola, Panasonic, Sharp sau Xerox, dar si mari disparuti, cum este Osborne Corp., companie creditata cu conceperea primului calculator cu adevarat portabil. Dintre modelele anului 1981, doar IBM 5150 a ramas in istorie "A fost combinatia perfecta intre brandul IBM, un nou sistem de operare si interesul crescut al pietei", explica Benn Konsynski, profesor la Emory University Goizueta Business School. Sistemul de operare in cauza era MS-DOS, creatia Microsoft si baza succesului lui Bill Gates.

"MS-DOS a permis cresterea comunitatii utilizatorilor de calculatoare de la cateva sute la milioane", adauga Konsynski, citat de CNN. Produsele Apple sau Commodore erau considerate, in mediul de afaceri serios, simple "jucarii", in timp ce marca IBM i-a permis lui 5150 nu doar sa se impuna, dar sa si aduca cu sine noi concepte. O alta diferenta majora a fost ceea ce inginerii de la IBM au definit drept arhitectura deschisa - posibilitatea asamblarii computerului dintr-o varietate de componente furnizate de mai multi fabricanti din mai multe tari. De aici pana la conceptul "IBM PC compatible", care sta la baza actualelor PC-uri, nu a fost decat un pas. Columbia Data Products a fost prima companie care a lansat o copie a modelului 5150, in iunie 1982, denumit MPC 1600 "Multi Personal Computer". Au urmat cei de la Compaq, tot in 1982, dar la cateva luni distanta, pe urma declansandu-se nebunia: Xerox, Digital, Sanyo si Wang aveau sa lanseze propriile modele, bazate pe conceptul IBM si folosind acelasi MS-DOS.

Computerul devine in prima parte a anilor ‘80 un simbol al statutului social: costurile relativ ridicate au adus primele PC-uri in lumea businessului, pe birourile managerilor de top. Destul de rapid PC-ul trece pe mesele secretarelor, apoi isi gaseste loc in biroul de acasa sau in camera copiilor. Asadar, brand, arhitectura deschisa, nevoie pe piata... si mai ce? Oameni. Legendele spun ca initial s-au autointitulat "The Dirty Dozen" si ca au functionat ca o societate secreta - putini le stiau numele si ce fac ei acolo.

A fost o abdicare de la modul uzual de lucru al IBM, adica proiectare, aprobari periodice, implicarea diverselor compartimente in conceperea produsului, mod de lucru care esuase lamentabil chiar cu predecesorul lui 5150, IBM 5100 - model care s-a dorit ieftin, dar care a ajuns sa coste peste 9.000 de dolari. Asa ca oficialii IBM au recurs la serviciile unei echipe de specialisti autorizati sa poata evita orice restrictii si norme corporatiste. Ideea proiectului, care a primit numele de cod "Project Chess", era sa ofere pietei ceva deosebit, ieftin si mai ales rapid.

La sefia Project Chess, localizat in Boca Raton, Florida, a fost numit Don Estridge, supranumit mai tarziu "Parintele PC-ului". Estridge, nascut in 1937, fiul unui fotograf profesionist, a absolvit University of Florida si a lucrat pentru armata americana - pentru care a realizat un sistem radar ce folosea computerul - si pentru NASA. Estridge este responsabil pentru conceptul de arhitectura deschisa (specificatiile masinii erau detaliat explicate intr-un manual ce avea 362 de pagini) si pentru ideea folosirii de componente fabricate de alte companii, fapt care a incurajat creatorii de hardware si software sa isi adapteze produsele pentru a functiona intr-un PC, sporind versatilitatea acestuia. In 1980 Estridge conducea 12 oameni care contabilizau zero venituri. In 1985, divizia de PC-uri a IBM, cunoscuta drept Entry Level Systems, avea 10.000 de angajati si venituri anuale de 4,5 miliarde de dolari. Parintele PC-ului a rezistat unei oferte a lui Steve Jobs, creatorul Apple, care i-a oferit presedintia companiei sale pentru un salariu de un milion de dolari, la care se adaugau un bonus de un milion de dolari la semnarea contractului si alte doua milioane de dolari pentru cumpararea unei locuinte. Din pacate, Estridge nu a trait suficient pentru a vedea ce a "nascut" el si echipa sa cu adevarat - miliarde de PC-uri in intreaga lume, posta electronica, Internet, aplicatii elaborate sau nebunia jocurilor. La 2 august 1985, Estridge si sotia sa se aflau la bordul zborului 191 al companiei Delta, indreptandu-se de la Fort Lauderdale, Florida, catre Dallas. Prins de o furtuna, avionul s-a prabusit si a sfarsit in flacari. 128 de pasageri au pierit, printre victime aflandu-se, alaturi de sotii Estridge, si alti executivi al IBM, fosti membri ai echipei celor 12.

David Bradley are 57 de ani, s-a pensionat in urma cu doi ani si traieste in North Carolina. Este unul din cei 12, dar a devenit mult mai cunoscut pentru o alta realizare de impact: Bradley a scris in doar cinci minute o linie de cod care marcheaza de cateva decenii lumea IT. Este vorba de combinatia de taste Ctrl-Alt-Delete, care restarteaza computerele blocate. "Nu m-am gandit ca va deveni un simbol cultural. Am facut o multime de alte lucruri, dar Ctrl-Alt-Delete a ramas singurul faimos. De fapt, Bill Gates este cel ce a facut combinatia de taste cunoscuta", spunea Bradley la pensionare. 

"Dirty Dozen" au estimat ca IBM va vinde in jur de 250.000 de PC-uri in cinci ani. Au gresit cu 2,5 milioane de unitati. "Cred ca a fost un asa de mare succes din cauza arhitecturii deschise. Aveam un procesor de la Intel si un sistem de operare de la Microsoft. Am facut publice toate detaliile, asa ca oricine voia sa lucreze la o aplicatie beneficia de toate informatiile de care avea nevoie si putea fi increzator ca IBM nu va schimba nimic mai tarziu", spune David Bradley. A fost in mod cert si o lovitura de marketing: Lord, Geller, Frederico and Einstein, firma de relatii publice a IBM a creat o campanie publicitara centrata pe figura lui Charlie Chaplin, o derogare masiva de la principiile publicitare traditionale ale companiei care a captat atentia publicului. Un alt atu a fost si faptul ca IBM a decis sa-si vanda computerele prin intermediul marilor retele de retail ca Sears sau Roebuck. Iar companiile au apreciat faptul ca pe primul PC puteau rula cateva programe pentru zona de business - EasyWriter pentru texte, VisiCalc, program de analiza financiara si contabilitate. In plus, un numar important de programe pentru afaceri, create de outsideri, au aparut rapid pe piata, in folosul oricarui afacerist, de la contabili si pana la vanzatorii de masini. Astfel ca PC-ul primeste de la revista Time titlul de "Personalitatea Anului 1982", pentru ca trei ani mai tarziu IBM sa ajunga sa detina 40 de procente din piata calculatoarelor personale.

Pana la inceputul anilor ‘80, pentru IBM computerele insemnau camere cu atmosfera controlata, in care lucrau insi in halate albe, cu alura de medici, in fata unor panouri cu luminite clipitoare. Trecerea la Acorn si miza pe democratizarea calculatorului a fost generata de schimbarile in structura companiei aparute in anii ‘70, cand IBM iese din perioada in care a fost condusa, in mod traditional de membrii familiei Watson (IBM a fost fondata de Thomas John Watson; fiul sau, Thomas John Watson jr. a condus compania din 1952 pana in 1971). Omul care a schimbat IBM a fost Frank Cary, care preia conducerea executiva a IBM in 1973 si care schimba compania din temelii, hotarand divizarea firmei in unitati de business semiindependente. Cary ii angajeaza pe cei 12 si le da divizia din Boca Raton pe mana. Piata nu s-a dovedit pentru cei de la IBM un teren de golf populat cu gentlemeni si unul din elementele care au contribuit la succesul lui 5150 s-a intors rapid impotriva Big Blue. Este vorba de arhitectura deschisa, care a permis aparitia clonelor, adica PC-uri fabricate de mici (la acea vreme) companii. Initial, Compaq si Kaypro, urmate de Gateway si Dell, au adoptat principiile de fabricatie ale computerului Acorn, etichetandu-si propriile PC-uri drept "IBM compatible". Big Blue nu a acceptat provocarea, dar esecul unor produse ulterioare, cum au fost PCjr. sau PS/2 au demonstrat ca, prin crearea lui 5150 firma iesise, intr-un fel, din zona pe care o stapanea cel mai bine.

Asa ca succesul neasteptat al PC-ului 5150 lasa loc, pentru IBM, unor frustrari in zona productiei de computere personale, de-a lungul ultimului deceniu al secolului trecut. Situatia se transeaza net, in 2004, cand IBM anunta ca renunta la PC-uri si ca transfera drepturile de productie companiei chineze Lenovo. Esecul IBM este compensat de reusitele altora, reusite care se bazeaza pe lansarea lui 5150. Este vorba in special de Bill Gates, care, in baza softului MS DOS care a echipat primul PC, a ajuns sa "stapaneasca" 90% din computerele lumii. Si sa detina cea mai mare avere pe care a putut-o strange un pamantean pana in prezent.

Povestea relatiei lui Gates cu IBM nu incepe cu fondatorul Microsoft negociind cu cei 12 sau cu alti reprezentanti ai companiei; incepe cu un Gary Kildall, omul care i-a pus lumea pe tava lui Gates. Kildall a scris primul sistem de operare important - CP/M - si este creatorul BIOS-ului, inima computerelor actuale, care face ca hardware-ul sa colaboreze cu software-ul. Povestea incepe cu doua gulere albe de la IBM care au stabilit o intalnire cu Kildall intr-o anume zi a anului 1980. Kildall a lipsit de la intalnire, fiind ocupat sa zboare cu avionul sau personal. Grija negocierilor a lasat-o in seama sotiei sale, care a condus discutiile. Acestea s-au terminat repede, nevasta lui Kildall aratandu-le usa celor doi, dupa ce a  semnat un soi de angajament ca va pastra secretul celor discutate. Kildall a fost un geniu, care a scris CP/M (Control Program for Microprocessors) in 1973. S-a lasat convins cu greu, de catre un prieten, sa infiinteze o companie, iar raspandirea procesoarelor Z80 si 8080, pentru care fusese scris CP/M l-a ajutat sa devina milionar. Kildall s-a dovedit in schimb lenes si nu a tinut pasul cu dezvoltatorii de hardware. Unul dintre acestia, Tim Patterson, a obosit sa astepte un upgrade de la Kildall si a scris propriul sau sistem de operare, numit QDOS.

Mult mai dedicat afacerilor decat boemul Kildall, Gates a cumparat, dupa ce a fost contactat de cei de la IBM, softul lui Patterson pentru 50.000 de dolari. QDOS a suferit un facelift, care l-au transformat intr-un progam mai intuitiv, redenumit MS DOS si care a echipat 5150. Cei de la IBM i-au permis lui Gates sa pastreze drepturile asupra MS DOS, chiar daca acesta le-a luat dublu fata de cat i-au platit lui Patterson. Un sfert de veac mai tarziu, zecile de mii de dolari care s-au rotit in aceasta afacere s-au transformat in zeci de miliarde, care inseamna averea lui Gates, a asociatilor sai si Microsoft in sine.

Un alt profitor a fost Michael Dell. A avut un computer RadioShack inca din scoala generala (nu prea puternic - folosea casete in loc de HDD si il costase in jur de 800 USD). In 1984 abandoneaza facultatea (gest pentru care parintii greu l-au iertat) si isi infiinteaza propria companie de productie si vanzare a PC-urilor. Acum, se afla pe locul 12 in topul celor mai bogati oameni, cu o avere de peste 17 mld. dolari.  Dupa 25 de ani, povestea PC-urilor nu se incheie, chiar daca unii le anunta pieirea. Nu va fi o disparitie, ci, in mod cert, o transformare. Asa cum maruntele "jucarii" din anii ‘70 au devenit instrumentele de lucru si distractie de astazi, urmasii de mii de ori mai puternici ai lui 5150 vor evolua spre forme greu de ghicit astazi.

In 1981 New York Times scria ca succesul lui IBM PC 5150 a surprins multa lume, inclusiv pe cei de la IBM. Ciudat, sau poate nu chiar atat de ciudat, aniversarea unui sfert de veac de existenta a PC-ului a trecut nebagata in seama de cei de la IBM.