Pe 9 mai 2022 - an de criză şi electoral - a fost „Jurământul de la Strasbourg“, aşa cum la numit chiar proaspătul reales preşedinte Macron. Atunci, el a promis că va ajuta la construirea unei Europe „suverane, unite, democrate şi ambiţioase“. În urmă cu cinci ani, Macron a propus iniţiative în cele mai variate domenii, cum ar fi apărarea - el încă mai insistă pe o armată comună europeană, diferită de organizarea NATO -, economie, taxe şi educaţie. A făcut aluzie la scoaterea Europei din era glaciară şi la a o „da înapoi oamenilor ei“, după cum scrie Le Monde. Cu o lună înainte de discursul de la Sorbona, Macron a vorbit de conceptul de „Europă cu mai multe viteze“, în care un nucleu de ţări aflate în „avangardă“ accelerează integrarea Uniunii Europene. Cine nu vrea să ţină pasul, rămâne într-o viteză mai mică. Idei ca acestea au, bineînţeles, adepţi şi opozanţi, dar l-au adus pe Macron rapid pe prima scenă a politicii europene. De atunci şi până acum preşedintele Franţei a rămas singurul lider politic european de talie mondială în condiţiile în care partenerul tradiţional de tandem, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a părăsit prima scenă politică germană, pandemia de COVID-19 a adus o nouă criză economică, iar Rusia a invadat Ucraina, provocând o criză energetică europeană şi una alimentară globală.

Pe 9 mai 2022, de ziua Europei, preşedintele francez a făcut din chestiunile instituţionale punctul central al discursului său. A vorbit despre o Europă „mai eficientă“, „mai independentă“ şi mai apropiată de vecinii ei. „Jurământul“ a fost făcut în cadrul „Conferinţei pentru Viitorul Europei“, un proiect de suflet al preşedintelui. Iar evenimentul în sine a fost special: 800 de cetăţeni europeni au fost aleşi la întâmplare de pe tot continentul pentru a participa. Ei au auzit de la Macron propuneri pentru o structură de decizie mai cuprinzătoare, dar mai eficientă, pentru dialog politic şi cooperare în chestiuni de interes comun pentru toate naţiunile europene, inclusiv pentru britanicii ieşiţi din UE şi pentru cetăţenii Ucrainei.

O astfel de structură nu ar înlocui politicile şi instrumentele UE, a spus el. Ci ar stabili o tradiţie pentru întâlniri şi discuţii periodice pe teme importante pentru „stabilizarea continentului european“.

Această explicaţie a fost dată de Macron în timpul unei vizite în Republica Moldova. Anterior, el a vizitat Constanţa. Astfel, Macron şi-a adaptat la problemele momentului viziunea de Europă cu mai multe viteze, transformând-o „comunitate politică europeană“ care să cuprindă atât ţări ce văd în aderarea la UE salvarea viitorului lor democratic - Ucraina şi Moldova sunt cel mai bun exemplu -, dar şi naţiuni ce preferă mai multă suveranitate sau nu sunt suficient de bine pregătite pentru a intra în blocul comunitar.

În acest proiect, statele UE intră într-o uniune politică cu ţări care nu sunt membre ale Uniunii. Astfel, s-ar face un pas mare spre o mai multă securitate, stabilitate şi prosperitate în Europa în contextul ameninţărilor din est şi al războiului pornit de Rusia în Ucraina. Numitorul comun al partenerilor de discuţii ar fi „un set comun de valori democratice“.

O astfel de comunitate ar umple lungul timp de care ar avea nevoie unele candidate pentru a trece prin procesul de aderare la UE. „Ucraina, prin lupta şi curajul ei, este deja în inima Europei noastre, a familiei noastre, a Uniunii noastre“, a spus Macron.

Clasele de mijloc ale Europei vor rămâne împăcate cu Uniunea Europeană doar dacă aceasta devine mai integrată, cu o politică de apărare eficientă, un buget mai mare şi pieţe de capital integrate şi este apărată de veto-urile care „ncetinesc luarea deciziilor, a declarat preşedintele francez. Macron vrea să vadă „n continuare Marea Britanie implicată „n apărare şi a „ndemnat ţările europene să recunoască faptul că, „n ceea ce priveşte bunăstarea socială, Europa are valori diferite de ale altora, spre exemplu SUA. Macron a explicat că „o Europă suverană este mai „ntâi o Europă care este capabilă să-şi controleze graniţele“, fiind necesară o reformă a spaţiului Schengen. Franţa propune o „arhitectură politică“ pentru spaţiul de liberă trecere Schengen, va recomanda instituirea unui mecanism de sprijin pentru situaţii de urgenţă la frontieră şi măsuri care vizează o mai bună gestionare a migraţiei. Preşedintele Macron a descris Apărarea drept „al doilea element cheie al unei Europe mai suverane“. El a identificat „al treilea pilon al acestei Europe suverane ca fiind stabilitatea şi prosperitatea vecinilor noştri“. Nu ar putea exista „o Europă suverană dacă nu decidem ca „n Europa să avem propria noastră strategie, propria noastră agendă atunci când vine vorba de vecinătatea noastră“. Liderul francez a identificat două priorităţi de „vecinătate“: relaţiile Europei cu Africa şi Balcanii de Vest.

Din punct de vedere economic, preşedintele Macron a subliniat necesitatea ca Europa să stabilească „o suveranitate tehnologică autentică“ şi să facă din Europa „o putere digitală“ care să-şi definească propriile reguli pentru lumea digitală şi să nu fie doar „ascultători de reguli, dependenţi de alte puteri“. Pe plan militar, Franţa este cea mai mare putere din UE, singura cu arsenal nuclear propriu după retragerea Marii Britanii. Poate de aceea Macron insistă pe securitatea continentului. O armată europeană s-ar mula pe obiectivul Franţei de a face Europa mai suverană şi mai independentă (poate chiar şi faţă de NATO, organizaţie „n care SUA cântăresc cel mai mult), dar totuşi acesta s-ar putea dovedi un obiectiv mult prea ambiţios având „n vedere prăpăstiile de tot felul care se casc şi se adâncesc în interiorul UE între statele membre. O Europă mai suverană înseamnă însă şi o independenţă energetică mai mare, iar Franţa s-a pus în fruntea câtorva state europene, mai ales est-europene, care vor să-şi dezvolte industria energiei nucleare şi au făcut presiuni asupra Comisiei Europene să includă energia nucleară la categoria energiei verzi. Şi au învins.