Dar nu peste hotarele României, ci ale ţării sale natale, România fiind locul pe care francezul Grégoire Vigroux l-a ales pentru a-şi construi o carieră de succes ca investitor şi fondator de start-up-uri. Cum descrie el ţara noastră la peste trei decenii de la prima vizită? Pe scurt, consideră că este „underrated”.

„Ca origine, provin din Arondismentul 13 – cartierul chinezesc – din Paris. Totuşi, în 1991, la 11 ani, m-am mutat la Bucureşti, deoarece tatăl meu era expat aici, în anii ’90. Am stat în România trei ani, şi apoi m-am întors în Franţa. Totuşi, România mi-a rămas în minte şi în inimă. Mi-am făcut promisiunea că voi reveni, într-o zi. În 2006, am avut în sfârşit ocazia să mă întorc aici, să lucrez la Ambasada Franţei. Am demisionat 13 luni mai târziu, pentru a-mi urma visul: să devin antreprenor în România”, îşi începe Grégoire Vigroux povestea.

Calea antreprenoriatului nu a fost însă una lipsită de provocări. În opinia lui, în România este mai greu decât în Franţa să păstrezi mari talente, pentru că oamenii de aici îşi pot găsi un nou loc de muncă într-o clipă, la un salariu ceva mai mare. „Deci, aş spune că păstrarea angajaţilor este principala problemă cu care m-am confruntat în România, când vine vorba de afaceri.”

Însă nu doar găsirea angajaţilor potriviţi a fost o provocare, ci şi a viitorilor parteneri de afaceri. „Pentru a selecta cele mai bune talente, mă întâlnesc cu oameni noi în fiecare zi. Caut ceea ce eu numesc «flyers» cu cea mai bună atitudine şi valori asemănătoare cu mine. În medie, de fiecare dată când mă întâlnesc cu 100 de potenţiali parteneri de afaceri, aleg unul, până la urmă.”

Pe lângă asta, continuă el, în România există IT-işti foarte buni, dar este mult mai greu să găseşti vânzători grozavi. „Motivul principal pentru acest lucru este faptul că aici nu există încă şcoli de afaceri. Cu toate acestea, lucrez la lansarea uneia în Bucureşti. Mai multe detalii în curând!”

Cât priveşte modelul său în carieră, acesta nu e nici de provenienţă română, nici franceză. „Sunt adesea întrebat: Cine este modelul tău? Cine te inspiră cel mai mult?. În timp ce oamenii în general se aşteaptă să numesc un antreprenor binecunoscut, ca Steve Jobs sau Elon Musk, răspunsul meu este întotdeauna: Stephen Hawking. Are cea mai profundă admiraţie a mea. Găsesc cărţile şi capacitatea lui de a explica universul fascinante. Şi mai important, sunt impresionat de înţelepciunea şi curajul lui excepţional, având în vedere provocările extreme de viaţă prin care a trecut.”

Pariul pe România. Cu peste 5 miliarde de euro investiţi în fiecare an, Franţa, spune antreprenorul, este unul dintre principalii investitori străini din România, majoritatea companiilor listate la bursa de la Paris (CAC 40) fiind stabilite la nivel local. „Până în prezent, capitalul a peste 2.500 de companii româneşti este deţinut în majoritate de companii franceze. Datorită proximităţii istorice, lingvistice şi culturale de Franţa, România este percepută, pe bună dreptate, drept o destinaţie firească pentru oamenii de afaceri francezi ca mine. Ţara devine adesea o bază avansată, un fel de prim bastion pentru companiile franceze care doresc să se extindă apoi în alte ţări din regiune.”

Ca antreprenor francez care face afaceri în România de 16 ani, el spune că francezii şi românii au multe în comun. „Simt şi experimentez un grad ridicat de apropiere culturală între noi. România este cu siguranţă o insulă latină într-o mare slavă. De aceea vedem atât de mulţi francezi care se mută în România şi iubesc ţara. Aici locuiesc 9.000 de francezi, în primul rând oameni de afaceri.”

Mămăliguţă şi fructe de mare. În ceea ce priveşte zona culinară, dacă pe meleaguri româneşti, mai presus de toate, atât pe el cât şi pe cei trei copii ai săi îi încântă cel mai mult mamaliguţa pe care o pregăteşte soţia sa româncă, Ioana, şi, personal, îi place să savureze şi palinca, „cu moderaţie, desigur!”, când vine vorba de ţara natală îi e dor de stridiile proaspete, de scoici, arici şi alte delicatese. „Nu e de mirare că sunt un iubitor de fructe de mare! De fiecare dată când mă întorc în Franţa, primul lucru pe care îl fac este să merg la un «restaurant de fruits de mer». Uite, mâine după-amiază voi zbura la Paris pentru afaceri. Primul lucru pe care îl voi face după ce voi ateriza este să iau cina la restaurantul meu preferat: La Cagouille. Se află în piaţa Constantin Brâncuşi nr. 10. O fi vreun semn?”, se întreabă el amuzat.

Cât despre locurile favorite din România, spune că, împreună cu familia, iubeşte Sibiul. „Mergem acolo o dată pe an să ne plimbăm de plimbările pe frumoasele străzi pietruite şi să ne bucurăm de restaurantele locale.” De altfel, familia reprezintă prioritatea numărul unu şi în agenda zilnică. „Reuşesc mereu să petrec timp de calitate cu familia mea. Chiar dacă iubesc lumea afacerilor (este distractivă şi incitantă!), îmi văd companiile mai degrabă un mijloc decât un scop în sine.”

Carte de vizită:

Grégoire Vigroux, 43 de ani, antreprenor în serie

1.S-a născut în Arondismentul 13 (cartierul chinezesc) din Paris;

2. A cofondat şi investit în peste 20 de afaceri în Europa de Est şi a făcut până acum patru exituri;

3. Cea mai de succes iniţiativă a sa spune că este TELUS International Europe, business cunoscut anterior sub numele de CallPoint, pe care l-a cofondat în urmă cu 16 ani;

4. Face parte din comunitatea globală French Tech, unde îndeplineşte funcţia de cofondator şi preşedinte în România;

5. Susţine mai multe ONG-uri, în principal HOSPICE Casa Sperantei. De asemenea, conduce Fundaţia TELUS în România;

6. Este căsătorit şi are trei copii.

Când l-am întrebat care este termenul ce ar defini, în viziunea sa, cel mai bine ţara noastră, mi-a răspuns: „Underrated!” (subevaluată – n. red.). „Cred că România nu este suficient de apreciată. Ceea ce le spun mereu străinilor este: Uită-l pe Dracula. Uită de Ceauşescu. Uită de căruţele trase de cai! România este o ţară frumoasă şi modernă, plină de oameni talentaţi şi oportunităţi de afaceri nebănuite. Vino aici şi convinge-te singur!”

Cât despre ce ar îmbunătăţi aici, numeşte hotărât sistemul medical. „Spitale. Spitale. Şi spitale! România este o ţară modernă. Merită instituţii mult mai bune care oferă tratament medical şi chirurgical şi îngrijire medicală pentru persoanele bolnave sau rănite.”

Bunătatea, cea mai de preţ calitate a liderilor. La capitolul leadership, antreprenorul consideră că există o legătură tot mai mare între bunătate şi succes în afaceri. Bunătatea, spune el, este un lucru mic care poate face o mare diferenţă. „Poate inspira oamenii cu care lucraţi şi nu necesită mult efort sau vreo investiţie. În calitate de lideri de afaceri, oamenii ar putea fi înclinaţi să creadă că ar trebui să fie nemiloşi şi gata să facă orice este nevoie pentru a-şi duce compania la următorul nivel. Cu toate acestea, această viziune asupra conducerii este învechită. În lumea de astăzi, trebuie să lupţi constant pentru loialitatea membrilor echipei tale şi să laşi semne de bunăvoinţă la fiecare colţ.”

În ceea ce-l priveşte, în calitate de antreprenor care preţuieşte durabilitatea şi a lansat startup-uri care îşi propun să creeze un impact social şi de mediu pozitiv, poate spune direct că oamenii sunt din ce în ce mai conduşi de valori pozitive. „Am descoperit că acest lucru este adevărat pentru angajaţi, furnizori, clienţi şi investitori. Generozitatea scoate la iveală mai multă generozitate, un cerc virtuos. Este contagios.”

Într-un mediu de afaceri competitiv, continuă Vigroux, flexibilitatea, agilitatea şi asumarea riscurilor sunt adesea lăudate ca fiind cele mai valoroase calităţi pe care le-ar putea avea un lider. „Aş sublinia şi importanţa bunăvoinţei. Este o centură de siguranţă care te ţine cu picioarele pe pământ şi conectat cu oamenii care contează cel mai mult. Ceea ce le spun mereu colegilor lideri de afaceri este: Fiţi ţinuţi minte ca fiind persoana care i-a ajutat pe membrii echipei atunci când au avut cea mai mare nevoie, nu că aţi fost directorul general al unei companii. La urma urmei, titlurile sunt doar titluri. Titlurile sunt temporare, dar bunătatea voastră va fi ţinută minte pentru totdeauna.”

Mai mult, adaugă el, nu ştii niciodată când te vei întâlni din nou şi nici în ce context. „S-ar putea să ţi se arate din nou bunătate pe drum, când ai nevoie de ea. Acestea fiind spuse, recomand practicarea altruismului necondiţionat, singurul altruism adevărat. Nu vă gândiţi prea mult la «rentabilitatea investiţiei» atunci când sunteţi amabil cu oamenii.”

El aminteşte totodată şi de un citat al lui Jeff Bezos, care a spus cândva că „Inteligenţa este un dar; bunătatea este o alegere. Deşi a fi inteligent este util, bunătatea este de nepreţuit pentru a-ţi atinge obiectivele de carieră”. Astfel, consideră la rândul său că prin combinarea inteligenţei cu bunătatea obţii cheia supremă a succesului. „Creează un mediu de lucru care hrăneşte performanţa şi creativitatea, precum şi eficienţa şi bucuria.”

Despre modul în care gestionează stresul şi presiunea, antereprenorul ne-a împărtăşit că are ADHD (tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate), afecţiune cu care s-a luptat în anii de şcoală şcoală atât pe perioada copilăriei, cât şi ca adolescent. „Nu puteam să stau pe loc. Nu mă puteam concentra pe sarcini. Eram impulsiv. Mă simţeam ca un leu într-o cuşcă. În 2007 însă, când am devenit antreprenor, firea mea agitată datorată ADHD-ului a devenit dintr-o dată o şansă. Un cadou. O superputere. Ca adult, încă mă lupt, totuşi. Din când în când, creierul meu se deconectează, din cauza nivelurilor scăzute de dopamină din creier. Nu pot să vorbesc, să gândesc şi să mă concentrez, de la câteva secunde până la câteva minute. Este condiţia un blestem sau o binecuvântare? Mie îmi place să o văd ca pe o binecuvântare, deşi mi-a luat o mulţime de ani să transform această vulnerabilitate într-o putere.”

Ori de câte ori viaţa îi pune pietre în cale, mai spune el, încearcă să construiască ceva mare şi frumos cu ele. „Încerc să «think big». Să cred în mine. Să nu renunţ la visele mele. Să fiu amabil cu oamenii. Să nu găsesc scuze. Cred că succesul este cea mai bună răzbunare asupra vieţii.”

Şedinţe atipice. Pentru a-şi gestiona firea neliniştită şi stresul cauzat de ADHD, preferă walking meetingurile (în care participanţii se plimbă pe parcursul şedinţei – n. red.). „Îmi plac walking meetingurile la fel de mult pe cât urăsc şedinţele video nesfârşite şi întâlnirile care ar fi putut fi concretizate printr-un e-mail! Deşi apreciez valoarea pe care tehnologia o aduce în viaţa noastră, mulţi dintre noi petrec prea mult timp în interior, în faţa laptopului. Cu ani în urmă, am schimbat sălile de şedinţe plictisitoare cu diverse parcuri frumoase.” Acum are zilnic trei walking meetinguri. Alte motive pentru care a ales acest tip de şedinţe sunt: faptul că, de obicei, oamenii stau la birou între 8 şi 10 ore pe zi, în medie, „stil de viaţă sedentar care poate provoca – adesea rapid – dureri de spate şi creşte tensiunea arterială”; un beneficiu binecunoscut al întâlnirilor pe jos este pierderea în greutate. „În medie, noi, adulţii, ardem între 250 şi 300 de calorii într-o oră de mers pe jos”; a descoperit că walking meetingurile pot stimula participanţii şi, prin urmare, creativitatea. „Din experienţa mea, mersul pe jos ajută la apariţia ideilor inovatoare. S-a descoperit chiar că mersul pe jos creşte creativitatea cu 60%, conform unui raport de cercetare intitulat «Dă ideilor tale picioare: efectul pozitiv al mersului asupra gândirii creative»; crede, de asemenea, că, din moment ce oamenii nu stau faţă în faţă în timpul unei întâlniri, ideile pot curge, de asemenea, deschis şi există o ierarhie mai puţin intimidantă.”

El încheie amintind un citat din Nietzsche. „«Toate gândurile cu adevărat grozave sunt concepute în timpul mersului». Walking meetingurile nu numai că încurajează creativitatea şi liniştea sporită, dar sunt şi o modalitate eficientă de a menţine sănătatea, de a lupta împotriva presiunii şi a stresului.”     ■

Cele mai valoroase 3 lecţii din cariera lui Grégoire Vigroux:

1. Fii umil şi înconjoară-te mereu de oameni care sunt mai deştepţi decât tine. Dacă eşti cea mai inteligentă persoană din cameră, eşti în camera greşită.

2. Fii amabil cu oamenii. Tratează-ţi partenerii, membrii echipei, furnizorii şi clienţii frumos, corect şi cu respect. Mereu. A-ţi păsa de oameni presupune, de asemenea, să dai înapoi persoanelor aflate în nevoie, prin acţiuni comunitare de sprijinire a ONG-urilor.

3. Valorile şi cultura companiei sunt la fel de importante (dacă nu mai importante) decât veniturile, profiturile şi creşterea afacerii. Adevăratul succes al vieţii noastre nu trebuie măsurat în venituri sau EBITDA! Adevărata măsură pentru succes este binele pe care îl facem.

Portofoliu variat

Pe lângă rolul de consilier în cadrul TELUS International, Grégoire Vigroux a lansat şi investit în alte 20 de companii până acum, inclusiv:

2022: Startup-ul bonapp.eco care luptă împotriva risipei alimentare. Aplicaţia companiei, disponibilă pe iOS şi Android, conectează utilizatorii cu comercianţii locali de produse alimentare, inclusiv magazine alimentare, restaurante, benzinării, brutării, cafenele şi hoteluri. Prin intermediul platformei, utilizatorii pot cumpăra alimente care se apropie de data expirării la un preţ redus de până la 80%. De la lansare, aplicaţia a avut deja 140.000 de descărcări în Bucureşti şi Cluj.

2020: Magazinul online de smartphone-uri recondiţionate Fenix, vândut la 14 luni după lansare, achiziţionat de Recommerce Group, dar în care încă este implicat. „Am vândut 30.000 de smartphone-uri în România anul trecut şi intenţionăm să creştem cu 120% în acest an.”

Face, de asemenea, investiţii continue în imobiliare, în zona office, rezidenţială şi comercială, inclusiv în Amber Forest, „care este cel mai mare proiect imobiliar verde din România, cu 700 de locuinţe aflate în prezent în construcţie, pe o suprafaţă de 310.000 de metri pătraţi, lângă Otopeni”.