Europa a intrat într-o criză energetică care ar putea dura ani de zile. Pe acest fond, Rusia este pregătită să-şi consolideze şi mai mult poziţia de furnizor de top al Europei, potrivit Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.

La doar patru luni după ce Amos Hochstein, reprezentantul SUA pentru securitatea energetică, a declarat că Europa nu face suficient pentru a se pregăti pentru iarna care urmează, continentul se confruntă cu o criză a aprovizionării care a făcut ca preţurile de referinţă ale gazului să crească de patru ori faţă de nivelurile anului trecut. Criza a lăsat Uniunea Europeană la cheremul vremii şi a vicleniei preşedintelui rus Vladimir Putin, ambele extrem de imprevizibile.

„Criza energetică a lovit blocul atunci când securitatea aprovizionării nu era în meniul factorilor de decizie din UE”, spune Maximo Miccinilli, şeful energiei şi climei la consultanţii FleishmanHillard EU.

În aşteaptările acestuia, criza energetică va menţine preţurile volatile şi, de asemenea, va declanşa mai multe tensiuni politice între autorităţile de reglementare de la Bruxelles şi liderii celor 27 de state membre ale blocului.

Europa se află în mijlocul unei tranziţii energetice, închizând centralele electrice pe cărbune şi sporind dependenţa de surse regenerabile. Vântul şi energia solară sunt mai curate, dar uneori volubile, aşa cum este ilustrat de scăderea bruscă a puterii generate de turbine pe care continentul a înregistrat-o anul trecut.

Pârghia crescută a Moscovei asupra vecinilor săi a devenit evidentă la sfârşitul iernii trecute, una neobişnuit de rece şi lungă, care a epuizat stocurile de gaze ale Europei exact în momentul în care economiile sale ieşeau din recesiunea indusă de pandemie. În cursul verii, Gazprom PJSC, firmă controlată de stat, a început să limiteze fluxurile către continent, agravând penuria cauzată de întreţinerea amânată a zăcămintelor de petrol şi gaze din Marea Nordului şi ridicând mizele unui proiect costisitor şi întârziat de conducte susţinut de Kremlin.

În acelaşi timp, ţările din Japonia până în China şi-au sporit importurile de gaz natural lichefiat (GNL) în pregătirea pentru iarna care vine. Toate acestea au făcut ca Europa să se lupte să-şi reînnoiască stocurile în scădere în lunile calde, când gazul este mai puţin costisitor.

Cu toate acestea, liderii Europei nu au trădat nicio nesiguranţă. Pe 14 iulie, Comisia Europeană a dezvăluit cel mai ambiţios pachet din lume pentru eliminarea combustibililor fosili în încercarea de a evita cele mai grave consecinţe ale schimbărilor climatice. Cu ochii îndreptaţi către obiective pe termen mai lung, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030 faţă de nivelurile din 1990, politicienii nu au apreciat suficient unele dintre potenţialele capcane care se aflau imediat pe drumul spre decarbonizare.

Producţia de gaze naturale a Europei este în declin de ani de zile, ceea ce a făcut-o să se bazeze mai mult pe importuri. Acum, Rusia este pregătită să-şi consolideze şi mai mult poziţia de principal furnizor al blocului. Gazprom şi partenerii săi europeni au investit 11 miliarde de dolari în Nord Stream 2, o conductă de 1.230 de kilometri (764 de mile) care circulă sub Marea Baltică, de la Rusia la Germania.

Întârziat în mod repetat de sancţiunile SUA, proiectul de un deceniu a lovit un alt obstacol în această toamnă, când un nou guvern de coaliţie a preluat puterea în Germania, iar autoritatea de reglementare a ţării a suspendat aprobarea finală. Mişcarea a tulburat şi mai mult pieţele energetice europene, unde preţurile gazelor au crescut constant încă din luna iulie. Putin, într-un discurs televizat ţinut pe 24 decembrie, a promovat beneficiile controversatei conducte, spunând că „volumele suplimentare de gaz de pe piaţa europeană ar scădea fără îndoială preţul pe loc”.

O creştere recentă a importurilor de GNL din SUA a oferit o oarecare uşurare, dar este temporară în cel mai bun caz. Franţa trebuie să întrerupă mai multe dintre reactoarele sale pentru întreţinere şi reparaţii, ceea ce duce la o reducere cu 30% a capacităţii nucleare la începutul lunii ianuarie, în timp ce Germania continuă cu planurile de a închide toate centralele sale nucleare. Cu cele mai reci două luni ale iernii încă înainte, teama este că Europa ar putea rămâne fără resurse de gaz.

Site-urile de stocare sunt pline cu doar 56%, cu peste 15 puncte procentuale sub media pe 10 ani. „În niciunul dintre ultimii ani de când au început înregistrările, nu am avut niveluri atât de mici de stocare ca în acest moment”, spune Sebastian Bleschke, şeful INES, asociaţia operatorilor germani de sisteme de stocare a gazelor şi hidrogenului. Cu excepţia unei creşteri a exporturilor ruseşti, o alternativă care nu pare a fi parte din planul autorităţilor, nivelurile vor fi la mai puţin de 15% până la sfârşitul lunii martie, cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, conform Wood Mackenzie Ltd.

Situaţia energetică limitează sfera acţiunilor pe care puterile occidentale le pot întreprinde pentru a contracara agresiunea rusă, spune Jason Bordoff, directorul Centrului pentru Politica Energetică Globală de la Universitatea Columbia. „Capacitatea Europei şi a SUA de a răspunde la o invazie rusă este constrânsă atât de dorinţa de a nu agrava criza energetică a Europei prin sancţionarea exporturilor ruseşti de energie, cât şi, mai larg, de ameninţarea că Rusia ar putea riposta oricărei confruntări prin restrângerea fluxurilor de gaze” spune Bordoff, un fost consilier pentru energie şi climă în administraţia Obama.

„Este greu de înţeles cum poate fi atins un nivel decent de stocare a gazelor fără exporturi ruseşti suplimentare prin Nord Stream 2 sau rute existente”, spune Massimo Di-Odoardo, vicepreşedinte pentru cercetare pe gaz şi GNL la Wood Mackenzie. „2022 va fi un alt an volatil pentru preţurile gazelor europene”.