Agatha Christie, ale cărei 66 de romane poliţiste traduse în peste 145 de limbi au captivat mai mulţi cititori decât orice alt romancier din istorie, a fost captivată de misterele din viaţa reală, cazuri care nu au fost niciodată rezolvate şi care au continuat să trăiască în operele sale, scrie BBC.

Printre acestea, au existat unele care au intrigat-o în mod deosebit, nu doar pentru că nu s-a făcut dreptate, ci şi pentru că suspecţii, deşi nu au fost condamnaţi în instanţă, au fost condamnaţi în faţa opiniei publice, fiind consideraţi vinovaţi pentru tot restul zilelor lor, lucru pe care l-a ilustrat în lucrarea sa „Inocenţa tragică”.

În „O crimă în somn: Ultimul caz al domnişoarei Marple„, simpaticul detectiv notează despre crimă că aceasta „nu a fost dovedită în cazul lui Madeleine Smith”, dar că mulţi credeau că este vinovată.

Ucigaşă manipulatoare sau naivă manipulată?

Madeleine Smith a făcut parte din înalta societate din Glasgow, Scoţia, în anii 1850. Trăia o viaţă ideală: participa la baluri şi concerte, se plimba prin cartierele comerciale şi îşi petrecea verile la marea casă de ţară a familiei sale.

Dar ea păstra un secret ruşinos: împotriva tuturor regulilor decenţei victoriene, se angajase într-o relaţie pasională clandestină cu un bărbat cu zece ani mai în vârstă decât ea şi, pe deasupra, fiind un simplu funcţionar, era mult sub nivelul ei.

Numele lui era Pierre Emile L’Angelier. Îl cunoscuse în 1855, la vârsta de 19 ani. Îndrăgostiţi, şi-au scris scris scrisori sincere unul altuia în mod regulat şi în curând relaţia lor a devenit intimă.

Cititi mai multe pe www.alephnews.ro