Mai putine companii, dar mai multe reguli, o piata mai curata si o calitate sporita a serviciilor. Cam astfel spera oficialii ca va arata piata de leasing, incepand de anul viitor, dupa adoptarea noii legislatii in domeniu. Dar bucuria unora poate fi si nefericirea altora. In fond, cui ii va folosi si cui ii va dauna reglementarea activitatii de leasing?

"Vrem sa reglementam leasingul si trebuie sa-l reglementam, dar asta nu inseamna ca dojenim operatorii din piata. Chiar daca nu a fost reglementat pana acum, leasingul nu a trecut prin crize cum au fost cele de pe piata bancara sau din asigurari, domenii care erau supravegheate", spunea saptamana trecuta Varujan Vosganian, presedintele Comisiei Buget, Finante, Banci din Senatul Romaniei.

In ultima perioada, dupa opt ani de activitate libera, discutiile asupra reglementarii leasingului s-au intensificat. In acest rastimp, piata de leasing a ajuns de la zero la doua miliarde de euro, de doua ori mai mult decat sectorul asigurarilor.

Ferite pana recent de scandaluri rasunatoare, firmele de leasing si-au desfasurat netulburate activitatea, cu hopuri sau cu succese neasteptate. Insa vara acestui an a adus prima criza de proportii. MTS Leasing, companie inregistrata in Germania si lansata anul trecut pe piata romaneasca, s-a declarat in faliment. Firma anuntase ca acorda finantari imobiliare la o dobanda de 5%, mult sub nivelul pietei, dar acum este neclara situatia banilor platiti de circa 700 de clienti ca avans. Iar acest scandal s-a suprapus cu discutiile privind elaborarea unei noi legi a leasingului, ceea ce a dat apa la moara celor care cereau si infiintarea unei autoritati de supraveghere.

Deocamdata, dupa mai multe luni de discutii, s-a ajuns la un consens privind noua forma a legii leasingului, care ar putea intra in vigoare la inceputul anului viitor. Printre efectele ce ar putea fi produse de lege, daca va ramane in forma actuala, ar putea fi amintite reducerea numarului de firme de leasing - dat fiind ca se prevede majorarea pragului minim capitalului social de circa opt ori, pana la 400.000 lei noi (circa 110.000 euro) -, dar si o protectie mai buna a clientilor, prin clarificarea unor termeni specifici si definirea termenilor asigurarii bunurilor, in timp ce garantiile aferente contractului de leasing vor deveni titluri executorii. Dezbaterile privind supravegherea continua insa.

Exista domenii ale pietei financiare care s-au dezvoltat intr-o piata libera, dar care nu au avut puterea suficienta de a se autoreglementa pe parcursul ultimilor ani, remarca Vosganian. Dar procesul nu mai sufera amanari. "Cu doar un an inaintea integrarii, legislativul a luat in considerare necesitatea recunoasterii segmentului financiar non-bancar in sensul reglementarii legislative a acestuia", recunoaste parlamentarul.

De altfel, leasingul nu este singurul domeniu vizat de autoritati. Dezvoltarea creditului de consum si a celui ipotecar au dus la aparitia unor societati specializate pe aceste tipuri de activitate. Iar banca centrala a anuntat ca intentioneaza sa monitorizeze si activitatea acestor companii. In opinia lui Florin Georgescu, prim vice-guvernator al BNR, efectele supravegherii institutiilor financiare nebancare (inclusiv a firmelor de leasing) ar fi benefice atat pentru societati, cat si pentru clientii acestora.

Oficialul BNR a spus ca supravegherea va avea ca efecte: cresterea credibilitatii pietei de leasing, obtinerea de informatii financiare suplimentare in scopuri statistice si de analiza, posibilitatea concentrarii operatorilor economici specializati (fuziuni, achizitii etc), dar si costuri mai mari pentru autoritati si pentru societatile care intra sub incidenta legii. Insa cele mai importante beneficii ar fi diminuarea riscurilor generate de activitatea de creditare si protectia beneficiarilor de credite, inclusiv prin evitarea supraindatorarii.

De altfel, protectia clientului este cel mai invocat argument de catre sustinatorii reglementarii pietei, pentru ca leasingul are o particularitate fata de alte tipuri de finantare. In cazul leasingului, finantatorul este proprietarul bunului pana la achitarea in totalitate a ratelor - iar in caz de faliment al firmei de leasing, utilizatorul risca sa piarda, odata cu bunul, si sumele partial achitate.

In prezent, clientii firmelor de leasing nu sunt protejati de riscul pierderii unor importante sume de bani prin nici un act normativ. Singura sansa a clientilor este ca o alta firma sa preia portofoliul societatii falimentare si sa continue sa plateasca ratele catre noul proprietar al bunului pe care il foloseste.

Cand vine vorba de autoritatea de supraveghere, parerile sunt mai impartite. Reprezentantii Asociatiei de Leasing Bancar (ALB) - care grupeaza mai multe societati de leasing afiliate bancilor - doresc ca supravegherea acestei piete sa cada in seama BNR. De altfel, aceasta este varianta cu cele mai mari sanse, dat fiind ca oficialii bancii centrale lucreaza in prezent cu specialistii din Ministerul de Finante la definitivarea unui proiect de lege, in timp ce o alta propunere vizeaza infiintarea unui organism independent.

Cat va influenta supravegherea companiile de leasing? "Vor fi supuse unui sistem coerent, dar nu draconic, de autorizare, reglementare si control", promite Georgescu. Vosganian este insa  mai precaut: "Sa speram ca reglementarea nu va fi o piedica, ci un imbold", pentru o piata care va atinge probabil doua miliarde de euro in acest an.