După intrarea Ciprului în UE în 2004 şi aderarea la zona euro în 2007, influxurile de capital şi percepţia scăzută de risc a străinilor au stimulat creditarea bancară şi bula imobiliară care a urmat, în timp ce impozitarea cea mai mică din UE (10% şi 0 pentru dividende) a atras capital străin.

Până la declanşarea crizei financiare din 2008, aceste fenomene au ascuns însă un deficit de cont curent tot mai mare (12% din PIB în 2008), scăderea competitivităţii prin majorarea cu 20% a costurilor cu forţa de muncă, îndatorarea galopantă a sectorului privat (235% din PIB la finele lui 2008) şi expunerea periculoasă a băncilor locale pe piaţa grecească (170% din PIB în 2011). Aceasta a dus la dezechilibrele structurale manifestate cu forţă în anii de la declanşarea crizei.