Economia Germaniei a depăşit-o anul trecut pe cea japoneză pen­tru a deveni a treia ca mărime din lume. Japonia a pierdut locul doi în 2010, fiind devansată de emer­genta Chină, considerată în ultimii ani singurul pretendent la poziţia de lider, ocupată acum de SUA. Însă perspectivele s-au schimbat brusc anul trecut. Economia chinezească, spun unii analişti, s-ar putea să n-o mai ajungă niciodată din urmă pe cea americană.

2023 a fost anul în care bolnavul Europei, ajutat de inflaţie, l-a întrecut pe cel mai lent dintre jucătorii mari ai lumii, acesta din urmă fiind frânat de deprecierea yenului în raport cu dolarul. Prin urmare, întrecerea dintre Germa­nia şi Japonia s-a rezumat la tehnicalităţi. Niciuna dintre economii n-a impresionat prin performanţă. A câştigat cel care a pierdut cel mai puţin.

Iar Japonia pierde viteză de decenii. Raportarea s-a făcut la PIB-ul nominal exprimat în dolari. Nici China n-a impresio­nat prin performanţă. Oficial, PIB-ul chinezesc a crescut cu 5,2% în 2023, depăşind astfel cu greu ţinta de 5% stabilită de guvern.

O serie de probleme au acţionat ca o frână, cum ar fi crizele din sectorul imo­biliar şi financiar, o criză demografică, per­sistenţa slăbiciunilor create de lockdownurile draconice din pandemie, deflaţia şi apetitul scă­zut al consumatorilor pentru cheltuieli.

Pentru o economie cum este cea a Chinei, un avans anual de 5% este unul mediocru. În anii 2000, creşteri de 10% şi peste erau ceva obişnuit. Totuşi, un avans de 5% este un salt înainte, unul chiar mai mare decât poate SUA.

Economia americană a crescut anul trecut cu doar 2,5% (cu 3% în funcţie de altă metodă de calcul), un rezultat normal în vremuri nor­male pentru o economie atât de mare. Dar rezultatul este excepţional având în vedere tur­bulenţele economice şi geopolitice cu care se con­fruntă lumea şi este mai bun decât al oricărei alte economii avansate.

Cele mai recente prognoze arată că SUA pot repeta perfor­manţa şi anul acesta. În schimb, cele mai recente date oficiale despre economia chinezească au trezit suspi­ciuni. Chiar a crescut China cu peste 5% anul trecut? se întreabă Bloomberg. Suspiciuni lega­te de acurateţea datelor economice chinezeşti există de mult timp şi de aceea au apărut specialişti care-şi fac propriile calcule.

Consensul este că economia chinezească chiar a crescut anul trecut sub forţa dezgheţării consu­mului. Acest lucru se vede în indicatori precum numărul de curse aeriene interne şi veniturile companiilor axate pe consumul din partea popu­laţiei. Estimările independente şi cele oficiale se înţeleg şi asupra faptului că activita­tea din construcţii a scăzut abrupt, că autori­tăţile locale simt lipsa banilor şi că exporturile au plonjat, toate acestea frânând creşterea economică. Un punct de divergenţă sunt datele Beijingului despre investiţii.

Acestea arată că industria şi cheltuielile cu infrastructura au contrabalansat presiunile ne­gative din sectorul imobiliar. Firma occidentală de analiză economică Rhodium Group vede altfel situaţia: investiţiile au stagnat anul trecut, ceea ce înseamnă că cifrele despre PIB sunt „semnificativ supraestimate“. O spune Logan Wright, director la Rhodium. El crede că avansul economic real al Chinei în 2023 a fost mai degrabă de 1,5%.

Lipsa de încredere însoţeşte datele statis­tice chinezştie de mult, timp, dar a crescut în ul­ti­mii ani, de când acestea sunt revizuite frec­vent. Ultimele date reprezintă ajustări semni­ficative. Scepticismul a atins un punct de vârf după ce Beijingul a raportat o creştere a PIB de 3% pentru 2022 în pofida lockdownurilor.

Controalele impuse pentru a bloca răspân­COVID-19 ar fi redus PIB-ul Chinei cu 3,9% în acel an, se arată în China Economic Review. O problemă cu statistică Beijingului este că raportările se fac într-un mediu din ce în ce mai politizat, biroului central lipsidu-i pute­rea de a controla raportările oficialilor locali sau de rang mai mic. În astfel de condiţii, dacă ar fi ca după datele oficiale ale Beijingului eco­nomia chinezească să o întreacă vreodată la mărime pe cea americană s-ar putea ca nu toată lumea să fie convinsă de aceasta. Şi când China ar depăşi SUA? În urmă cu douăzeci de ani, economia Chinei era doar 14% din cea a Americii, scrie The Economist.

Dar nu era prea devreme pentru econo­miştii îndrăzneţi să înceapă să speculeze când PIB-ul Chinei l-ar putea eclipsa pe cel al SUA pentru a deveni cel mai mare din lume. Într-o lucrare celebră publicată în 2003, Goldman Sachs, o bancă americană, a prezis că anul decisiv va fi 2041. Până la momentul crizei fi­nan­ciare globale din 2007-2009, acea prognoză părea modestă. Diferenţa dintre China şi America s-a redus mult mai repede din cauza catastrofei financiare şi economice din SUA, a creşterii rezistente a Chinei şi a aprecierii constante a yuanului. În 2010, PIB-ul Chinei era la 40% din cel al Americii.

Goldman Sachs a devansat momentul eclipsei de la începutul anilor 2040 la sfârşitul anilor 2020. Dar cine şi-ar fi închipuit că în 2015 Beijingul va devaloriza yuanul cu atâta neîndemânare încât să-i sperie pe investitori? Atunci, Economist Intelligence Unit a prezis că SUA nu va fi întrecută de China înainte de 2032, cu opt ani mai târziu decât estima în urmă cu doar 12 luni.

Astfel de revizuiri creează perspectiva ca economia chineză să n-o întreacă niciodată pe cea americană. Productivitatea a încetinit şi forţele demografice lucrează împotriva Chinei. Forţa de muncă a acestei ţări se micşorează, iar declinul probabil se va accelera cu timpul. Dacă PIB-ul Chinei nu îl depăşeşte pe cel al Americii până la mijlocul acelui anilor 2030, s-ar putea să nu o facă niciodată, potrivit Capital Economics.

Analiştii de la EIU cred acum că eclipsa se va produce în 2039, aproape de momentul prezis de Goldman Sachs acum două decenii. Toate acestea arată cât de dificil este de prezis viitorul economic, mai ales în vremuri cu instabilitate prelungită. Ce se ştie este că mărimea economiei este direct proporţională cu influenţa geopolitică. Iar unii experţi cred că dacă slăbiciunile persistă în economia chineză, Bejingul va deveni mai agresiv.