De la an la an, industria autovehicolelor se bucură de o rentabilitate puternică. În 2016 a înregistrat o rată de creştere impresionantă, + 9% faţă de 2015, iar media globală a avansat cu 1,6%. În acest ritm, se poate vorbi despre o creştere de 6 – 7 % pe an până în 2020.

Până acum sectorul a fost condus de producătorii de automobile, unde Dacia-Renault a fost pe locul 11 la nivel european, cu aproape 360.000 de unităţi de produse în 2016. În prezent cea mai mare parte a creşterii provine de la producătorii de piese şi componente auto.

În ceea ce priveşte piaţa furnizorilor, aceasta include atât fabrici de producţie proprii, cum ar fi Daimler, cât şi numeroşi contractori, precum Delphi, Draexlmaier, Leoni sau Continental, dar şi antreprenori locali mici, care la rândul lor sunt furnizori pentru marile companii producătoare.

Marii jucători de pe piaţă nu sunt transparenţi în privinţa estimărilor şi datelor financiare, iar finanţarea bancare este furnizată de obicei la nivel de grup în condiţii favorabile în comparaţie cu cele locale.

În ceea ce priveşte evoluţia pieţei interne, industria automobilelor s-a apreciat în trimestrul IV 2016 pentru autoturisme noi (-1,7% Q1-Q2 până la 32.500 unităţi), însă a scăzut puternic în general datorită încetinirii vânzărilor la mâna a doua, până la un total de 101.500 de autoturisme vândute

(-15,2% Q1-Q2).

Anul 2016 a fost unul din cei mai buni din ultimul deceniu, înregistrându-se o creştere a numărului de înmatriculări de vehicule de 17,4% ,ajungând la 510.000 de unităţi, dintre care automobile noi reprezintă aproximativ 22% (115.000 de unităţi).

De asemenea, piaţa leasingului financiar a crescut cu 25% în 2016, până la două miliarde de euro, dintre care aproape 77% reprezintă automobile şi vehicule utilitare uşoare. Companiile au reprezentat 97% din totalul clienţilor de leasing financiar, urmate de persoanele fizice 2% şi 1% de sectorul public. Flota de autovehicule de leasing operaţional a crescut cu 8%, până la 60.000 de vehicule în 2016 (adică aproximativ 13% din toate înregistrările de autoturisme noi), cu aşteptări de creştere similare pentru 2017.

Cifra de afaceri totală a sectorului auto în 2016 a depăşit 20 de miliarde de euro, determinată de exporturi, pe măsură ce piaţa locală este relativ mică şi se concentrează pe vehiculele second-hand.

Principalele companii auto care activează în Romania sunt: Dacia (>cifră de afaceri de 4,2 miliarde euro în 2015), Ford (0,8 miliarde euro), iar din urmă vine grupul Volskwagen în calitate doar de comerciant şi distribuitor, cu o cifră de 0,4 miliare euro.

Principalii producători de componente şi consumabile sunt: Continental (5 diviziuni), cu cifra de afaceri totală de 2,3 miliarde euro, Autoliv (sisteme de securitate) cu 0,7 miliarde euro, Takata (volane) - 0,5 miliarde euro, Michelin - 0,5 miliarde euro şi Delphi cu o cifra de 0,4 miliarde euro. Potrivit aceluiaşi studiu, piaţa auto este dominată de grupurile Dacia (Renault), Continental şi alte grupuri cu prezenţă globală (TRW, Bosch, Delphi, Ford şi alţii).

Reprezentanţii Euler Hermes au oferit şi o analiză SWOT (puncte forte, slăbiciuni, oportunităţi şi ameninţări) a domeniului:

Puncte forte

• potenţial de creştere a volumelor, generată de cererea externă;
• evoluţia tehnologică ar putea creşte abilitatea de ajustare a costurilor şi recuperare a profitabilităţii.

Puncte slabe

• ciclicitatea sectorului;
• transparenţa limitată pe evoluţia financiară a subsidiarelor care fac parte din grupuri internaţionale.

Oportunităţi

• creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor care alimentează vânzările interne de autovehicule;
• capacităţile locale în IT ajută la dezvoltarea unor centre regionale de inginerie/IT, pentru companiile furnizorilor;
• subvenţiile fiscale ar putea să rămână o pârghie în atragerea de noi investitori.

Ameninţări

• infrastructura defectuoasă reprezintă o ameninţare serioasă pentru asigurarea unor timpi rapizi de livrare, esenţiali pentru menţinerea şi atragerea de noi investiţii;
• oferta de personal calificat rămâne limitată, în condiţiile în care cererea înregistrează creşteri constante;
• potenţiale şocuri datorate costurilor de mediu (vezi VW), costurilor tehnice (Takata/Toyota) sau fluctuaţiilor costurilor cu materiile prime.