Ani de zile, producatorii de mobila au trait aproape exclusiv din export. Mai mult de trei sferturi din productia autohtona pleca peste granita, din cauza ca piata locala nu putea absorbi tot ceea ce fabricau mobilistii romani. Astfel s-a ajuns in situatia ca, din productia de circa 1,1 miliarde de euro realizata anul trecut de fabricile de mobila, sa fie exportate produse in valoare de aproape 850 de milioane de euro.

Principalul factor care a indreptat companiile romanesti catre export este, spun managerii acestora, puterea redusa de cumparare a populatiei. Insa strategia care a asigurat timp de mai bine de un deceniu supravietuirea companiilor din industrie se intoarce acum impotriva producatorilor locali. Acestia au pierdut treptat piata interna, care a fost invadata de produse mai ieftine - si mai slabe calitativ, spun reprezentantii fabricilor autohtone.

In ultimii ani, ritmul de crestere al importurilor a depasit cresterea exporturilor, semn ca piata interna se largeste. Insa prea putine companii locale au profitat de pe urma acestei dezvoltari si din cauza ca nu s-au adaptat rapid cererii. De fapt, cele mai multe produse comercializate pe piata autoh-tona sunt fabricate din materiale sintetice, au un design modern si preturi mai scazute, in timp ce fabricile romanesti produc prin traditie mobilier solid, din lemn masiv.

Pentru a fabrica un model nou, o fabrica trebuie sa gaseasca o piata de desfacere si sa investeasca in tehnologie. Companiile romanesti au fost insa prinse intr-un cerc vicios. Piata interna nu putea sa le absoarba productia, dar nici nu puteau patrunde cu modele moderne pe pietele externe, din cauza resurselor financiare scazute. Ca urmare, au continuat sa produca modele traditionale, care inca mai au cautare pe pietele vestice si pentru care nu aveau nevoie de investitii foarte mari.

Acum insa, cursul leu-euro a dat peste cap toate planurile producatorilor romani. "Volumul exporturilor a fost foarte ridicat in 2004 si, avand aceasta baza, am incheiat foarte multe contracte pentru acest an. Insa, la stabilirea preturilor, am luat in calcul cursul euro prevazut in legea bugetului de stat, de 42.550 lei/ euro", explica Dumitru Petcu, director general al companiei Alprom.

Petcu, care este si membru in conducerea Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR), spune ca devalorizarea euro a afectat foarte mult companiile din industrie. "Fabricile au renuntat la contracte, au redus productia, au disponibilizat salariati." Potrivit APMR, concedierile din industrie ar putea totaliza 20.000 de persoane, respectiv 20% din cei circa 100.000 de angajati ai companiilor care activeaza in aceasta ramura.

Nici Mobexpert, cel mai mare grup de firme din aceasta industrie, nu a scapat nevatamat din "filtrul" aprecierii euro. "Am inregistrat o pierdere de jumatate de milion de euro in primele trei luni din activitatea de export", spune Dan Viorel Sucu, presedintele Mobexpert.

Problema euro nu este singura. Anul trecut, materiile prime utilizate de producatorii de mobila s-au scumpit cu circa 30%, conform estimarilor din industrie. Mai intai a fost majorarea pretului la PAL (placi din aschii de lemn - una dintre materialele foarte utilizate in productia de mobilier), majorare facuta de principalul furnizor, grupul Kronospan. A fost un adevarat scandal. Dupa ce a cumparat fabricile de placi de lemn construite la Sebes de italienii de la Fratti, Kronospan a majorat preturile la PAL cu circa 40%. A urmat o ancheta a Consiliului Concurentei si decizia  autoritatilor de a cere revenirea la preturile initiale. Cu toate acestea, surse din industria mobilei afirma ca aceasta revenire nu s-a facut.

A urmat majorarea pretului de pornire a licitatiilor de vanzare a lemnului decisa de Regia Nationala a Padurilor Romsilva. Cum Romsilva controleaza doua treimi din padurile din Romania, decizia Regiei a facut ca pretul de achizitie a lemnului brut sa creasca, spun patronatele din industrie, cu 85%.  Ceea ce antreneaza scumpiri in toate celelalte sectoare de prelucrare a lemnului.

Peste toate vin si anuntatele sau deja realizatele cresteri de preturi ale utilitatilor, in conditiile in care consumul energetic are o pondere importanta in costurile de productie a mobilei.

In aceste conditii, se pune intrebarea ce sanse de supravietuire mai au fabricile de mobila? Raspunsul este simplu: sa faca investitii pentru a creste productivitatea. Problema este insa lipsa resurselor, intr-o perioada nu tocmai fasta.

"Investim mai repede decat ne propusesem, pentru a creste productivitatea fabricilor", spune Dan Viorel Sucu. "In urma investitiilor, speram sa recuperam pierderea data de modificarea cursului leu-euro pana la sfarsitul anului", completeaza el.

Insa Mobexpert are capacitatea financiara de a investi sume importante, la care alte companii nu au acces. Ce vor face alte firme? Disponibilizari, reduceri ale numarului de schimburi, reduceri ale numarului de zile lucrate intr-o saptamana, ba chiar diminuarea salariilor sunt cateva dintre solutiile deja aplicate de unele fabrici. Altele au adoptat chiar solutia mai radicala a stoparii totale a activitatii.

Surse din industrie afirma ca Mobilextra din Campulung Moldovenesc a decis inchiderea fabricii, dar reprezentantii companiei nu au putut fi contactati, pentru a confirma informatia. Insa administratorul societatii Tapiterie & Mobila din Falticeni a anuntat, printr-un comunicat remis RASDAQ, ca "datorita scaderii veniturilor din activitatea de baza, cresterii preturilor la energie si combustibil, cererii mici (...) dispune oprirea productiei pe perioada determinata de 1-3 luni, incepand cu data de 12.04.2005".

De ce a fost nevoie, totusi, ca fabricile sa se inchida pentru a realiza ca au nevoie de investitii? Industria mobilei a beneficiat de cativa ani de progres extraordinar, in conditiile in care productia a ajuns anul trecut la cifra estimata - in 2002 - de abia pentru anul 2010. De asemenea, exporturile au avut o evolutie peste asteptari, cu cresteri importante in ultimii trei ani. Totusi, firmele nu au profitat de perioadele bune de export si nu au facut la timp suficiente investitii. Pe de alta parte, exista un cerc vicios: in aceasta perioada in care importurile de echipamente ar fi mai ieftine datorita deprecierii euro fata de leu, fabricile nu mai au resurse tocmai din cauza acestei evolutii a cursului valutar.

Din nefericire pentru producatorii de mobila, perioadele de avant ale industriei s-au suprapus cu perioadele de recesiune din multe economii vestice. Si pentru a rezista pe aceste piete, companiile au acceptat marje reduse de profit, ceea ce nu le-a permis acumularea de fonduri. Pe langa investitii, o solutie este si crearea de noi produse care pot fi vandute in UE, dar la preturi actualizate la noile conditii de pe piata. "Lucram la noi prototipuri cu care sa mergem la targuri si speram ca in 4-5 luni sa revenim la o activitate normala", spune directorul Alprom, companie care a apelat, de asemenea, la restructurarea activitatii si la disponibilizari.

Daca activitatea de productie - bazata in mare parte pe comenzile externe - sufera puternic de pe urma deprecierii euro, comertul de mobilier pe piata interna este in crestere.

"Vanzarile sunt mult mai bune in magazine pentru ca au scazut preturile in lei", afirma Sucu. Mobexpert are preturile stabilite in euro, astfel ca valoarea in lei este mai mica acum decat in urma cu sase luni. Si profitul din activitatea comerciala s-a apreciat. "Ne costa materialele si manopera mai mult, dar castigam din trecerea la serii mari", completeaza presedintele grupului de firme. Rezulta astfel un plus de productivitate. Petcu crede insa ca piata interna nu poate absorbi productia autohtona de mobila. "Ne dezvoltam reteaua de magazine. Dar este imposibil sa directionam toata productia de mobila a Alprom catre piata interna", spune el. Daca la nivel individual, companiile incearca sa gaseasca solutii de depasire a crizei, la nivelul ramurii situatia este "albastra". Iar problema principala nu este disponibilizarea oamenilor si nici reducerea productiei, masuri care ar putea, in cele din urma, sa duca la o crestere a competitivitatii fabricilor romanesti si la o curatare a pietei de actorii neperformanti.

Necazurile vin din renuntarea la contractele de export. Este greu de crezut ca firmele care importau pana acum din Romania nu-si vor gasi alti furnizori care sa suplineasca deficitul de produse. Dar si mai greu de crezut este, spun oamenii din industrie, ca - odata gasiti alti furnizori - clientii externi vor relua contactul cu producatorii romani, cand acestia vor avea conditii mai bune pe piata.

Astfel ca, dupa ce au pierdut - dupa 1989 - piata fostelor state socialiste (pe care incearca acum sa o recucereasca), producatorii romani de mobila se vad in fata unei alegeri dificile: pierderea pietei vestice sau renuntarea la profituri. Practic, fabricile romanesti sunt acum in fata celui mai mare test de competitivitate inainte de aderarea la UE. Cine va lua nota de trecere?