♦ „Când vom ajunge la patru hectare şi o să facem a doua fermă aici, o să hrănim 700-800 de oameni. Până la finalul anului 2025 ajungem la acest nivel“.

Ionuţ Bădică, de profesie inginer constructor, şi Alex Tudose, absolvent de etnografie şi folclor, au pus bazele fermei regenerative Sol şi Suflet, orientată spre îmbunătăţirea sănătăţii solului, în localitatea Vlădeni, judeţul Dâmboviţa, în urmă cu trei ani, iar în 2023 legumele cultivate pe un hectar au ajuns la 170 de bucureşteni şi braşoveni. Ei speră ca în 2025 să hrănească 800 de persoane, după ce mai deschid o fermă lângă cea din prezent şi măresc suprafaţa cultivată până la patru hectare.

„Până acum am fost mai lenţi decât clienţii. Cererea este mai mare decât capacitatea de pro­ducţie. Anul acesta rafinăm culturile şi din 50 de varietăţi o să rămânem cu 43, astfel încât să satisfacem eficient cererea. De asemenea, vom mări suprafaţa la două hectare, ceea ce înseamnă că vom putea produce mâncare pentru 400 de oameni în iulie, august şi septembrie, când sunt toate culturile. Când vom ajunge la patru hectare şi o să facem a doua fermă aici, o să hrănim 700-800 de oameni. Până la finalul anului 2025 ajungem la acest nivel“, a spus Alex Tudose, cofondator al Sol şi Suflet.

Ferma are în total şase hectare, dar numai unu este cultivat, iar în per­manenţă, în solarii, se găsesc 10-12 spre 20 de varietăţi de legume. Acestea ajung săptămânal la clienţi din Bucureşti şi Braşov, fiind livrate direct în mai multe puncte, precum DN 1 Baloteşti, cafenele, centre logistice, punctele ROMO, dar şi în propriile puncte de livrare ale Sol şi Suflet. „Anul trecut am avut 170 de clienţi, cu o valoare de 70-100 de lei per comandă. Anul acesta vrem să avem 400 de clienţi şi o comandă medie de minimum 70 şi maximum 110 lei. (...) Visăm mare şi credem că se poate şi am vrea să fie legume regenerativ organice“, a subliniat Alex Tudose.

El a mai afirmat că îşi doresc să introducă tot felul de culturi noi în fermă, cum ar fi pepene galben, pepene verde, dovleci şi ghindă.

„Ne jucăm cu nişte bare în Excel. Practic, noi credem foarte mult în know-how, care îţi suplineşte manopera.“

Tudose a afirmat că îşi doresc să se dezvolte mai repede, dar au nevoie de tehnologii noi în fermă, precum automatizări de solarii, o dronă agricolă, un tractor articulat, o semănătoare pneumatică şi un sistem de fertirigare, iar valoarea lor este de 78.000 de euro, second-hand. „Să îţi iei totul nou e mentalitate de orăşean“, a subliniat acesta, iar apoi a adăugat că know-how-ul, bugetele de investiţii şi vânzarea, adică piaţa de desfacere, urmate de riscurile naturii sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpină acum.

Cum se face agricultură regenerativă?

„Agricultura regerativă înseamnă cum să faci bine făcând bani şi legume sănătoase în acelaşi timp. Ea răspunde la schimbările climatice, te ajută să faci hrană sănătoasă şi să ai parte de viaţă personală, pentru că nu e uşor să fii fermier. Munceşti 12-14 ore/zi. (...) Am luat ce era mai bun de prin toate ţările, din America, Canada, Franţa şi România şi am făcut un model de producţie, un model de educaţie şi un business care produce cel puţin cât vinde, cel puţin cât consumă şi a ajuns pe break even“, a spus Ionuţ Bădică.

El îşi aminteşte că proiectul de fermă regenerativă a stat în sertar doi ani, lucrând la el împreună cu Alex Tudose şi cu personalul de la Institutul de Cercetare în Permacultură din România (ICPR). Astfel, au decis că este momentul să-l pună în aplicare, având o dizertaţie despre agricultura regenerativă şi s-au dus la Kaufland România, unul dintre cei mai mari retaileri de pe plan local, pentru a-i convinge pe reprezentanţii săi să investească în Sol şi în Suflet. Au obţinut aproximativ 250.000 de euro, bani cu care au reuşit să achiziţioneze patru hectare de teren la momentul respectiv şi, în timp, au mai cumpărat, cât o parte din infrastructura de producţie, cum ar fi solariile. Ferma are şi un centru educaţional pentru fermierii la început de drum.

„Ne dorim să setăm standardul şi modelul care să fie replicat şi scalat de următorii fermieri pe care ori îi pregătim noi ori apar alţii. Noi punem pe pământ materie organică. (...) Solul face mai multă retenţie de apă, cresc mai puţine buruieni, există mâncare prezentă în mod natural în sol şi încep să se producă tot felul de schimburi“, a explicat Alex Tudose.

Mai precis, Alex Tudose a precizat că lumina soarelui, prin fotosinteză, se transformă în zahăr. „Zahărul este hrănit microorganismelor din sol prin rădăcini, iar acelea încep nişte procese simbiotice cu alte microorganisme, bacterii, fungi care la rândul lor dau declanşează în plante producţia lipide, care topesc fungii şi ciupercile dăunătoare. Microelemente prezente în mod natural se mineralizează, se solubilizează şi practic hrănim solul.“

Astfel, a întărit el, se crează un sol sănătos, o hrană sănătoasă şi uşurează munca fermierilor, cu toate că nu este un proces scurt. „Noi ne gândim la un triunghi: know-how, tehnologie şi manoperă, iar lucrurile se echilibrează sau se dezechilibrează în funcţie de acest triunghi.“

Cum a pornit businessul?

„Cum am pornit acest business? Dintr-o criză. Înveţi foarte mult din crize şi din lipsa confortului. Când a venit criza economică în 2008-2009, mi-am un sabatic. În 2010, făceam nişte grădini urbane şi m-am îndrăgostit de natură. Am zis că uşor, uşor am zis că vreau să am un cuvânt de spus în agricultură şi pur şi simplu vreau să fac mâncarea singur, dar soluţia nu e să produci mâncare pentru tine, că oricum 99% din oameni sunt consumatori, ci să creşti tu legume pentru alţii“, a spus Ionuţ Bădică.

El este inginer constructor de meserie şi recunoaşte că betonul a fost prima sa pasiune, dar „griul meu job după facultate m-a făcut să vreau şi altceva“.

Alex Tudose i-a luat-o înainte în zona de business agricol, cultivând mai întâi legume în satul Falaştoaca din judeţul Giurgiu, după ce s-a întors din Luxemburg cu gândul să-şi deschidă propria fermă şi să vândă legume.

„Am studiat etnologie şi folclor, mai exact ocupaţii tradiţionale ţărăneşti şi despre patrimoniul material. Urma să fiu muzeograf, dar mi-am dorit să fac ceva mai practic, folosindu-mă de toate cunoştinţele şi imaginaţia pe care ţi le dă studiul acesta. Lucrarea mea de licenţă a fost despre revitalizarea industriilor ţărăneşti şi ştiam că este acolo un potenţial care poate fi cultivat şi uşor, uşor m-am dus către construcţii naturale. Am stat trei luni Maroc într-un loc cu nişte oameni interesanţi şi după aceea m-am întors în România“, îşi aminteşte el.

Apoi, a mai plecat o dată la Luxemburg, unde a avut parte de un an de agricultură intensivă, unde a învăţat despre agroecologie şi permacultură. „Am revenit în România, mi-am făcut ferma şi în 2017 l-am cunoscut pe Ionuţ. Am lucrat împreuna la proiectul Grădinescu“.

De asemenea, Alex Tudose a studiat agricultura regenerativă cu unul dintre cei mai buni studenţi ai lui Bill Mollison, care a făcut design de mii de ferme de mii de hectare, adică design de milioane de hectare de sisteme integrate, sisteme holistice, sisteme perene, sisteme anuale de livezi, ferme de legume ori ferme de animale, atât în Australia, cât şi în America, iar astfel avea cunoştinţe bogate în această zonă.

„Am avut acces la oameni de scară mare, care m-au inspirat. Am încercat să-mi fac ferma la scară mică. Am cultivat nişte legume şi le vindeam în fiecare sâmbătă, iar în timpul săptămânii stăteam la ţară. Apoi, am făcut consultanţă pentru mai multe ferme ecologice pe partea de plan de cultură, pregătire a angajaţilor, ajustare la realităţile de vizită săptămânală, jurnalul fermei, tratamente, irigaţii şi aşa am învăţat şi am aplicat în modelul nostru de cultură, care ce înseamnă fişă tehnologică pentru fiecare cultură. Traseul algoritmic durează de la un produs la altul şi eşalonarea e diferită. Gândim în spaţiu şi în timp şi cantităţi“, a întărit acesta.

Alex Tudose a crescut la Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, iar Ionuţ Bădică este din Brăila, dar acum cel mai mult timp şi-l petrec în ferma din Dâmboviţa. De fapt, în fermă locuieşte toată lumea, inclusiv voluntari. „Aceasta este o provocare pentru noi ca centru educaţional: cum creezi condiţii materiale ca oamenii să stea aici în abundenţă şiîn  confort ca să-şi îndeplinească rolul? Eu cred că ar trebui să fim ajutaţi din mai multe paliere. Din partea mediului academic ne aşteptăm să vină studenţi aici, asistenţi de cercetare să studieze speţă. Acum vin, dar nu suficienţi. Avem acorduri de studii şi acorduri de practică cu USAMV şi vin câteva şarje de studenţi pe an.“

Cele mai multe acorduri de practică le cu universităţi din nordul Europei, la ei fiind la modă ca jumătate din anul de studiu să se facă în practică în fermele din afară ţarii. „Universitatea din Finlanda îi plăteşte. Statul le dă alocaţie să trăiască şi bani la facultate să înveţe.“

Acum, în fermă sunt 11 persoane şi 5 voluntari, 16 în total. „La început eram eu şi Ionuţ. Acum eşti muncitor, eşti şef de echipă, după aceea eşti şeful echipelor. După aceea eşti managerul fermei, eşti contabil, eşti om de marketing direct etc.“

Cei doi tineri antreprenori vor să scaleze business.ul. „Odată ce avem oameni pregătiţi să fie manageri de fermă ne vom extinde.“

Fondurile europene sunt pentru scară mare, nu sunt pentru ferme din astea diversificate, sunt pentru scară mare, deci cumva oferta este pentru convenţional, în continuare, am înţeles şi ca să îţi faci un proiect durează un an de zile. Trebuie să ai timp de investit. Înscrierea proiectului, colaborare cu consultantul, de obicei e o inerţie sistemică. Oamenii care sunt deja cu părinţii în agricultură au know-how-ul şi baza materială ca să preia ei afacerea sau să o modifice, să o modernizeze. Cine vine din afară foarte greu intră. De exemplu, când am cumpărat noi terenul, urma să intre în vigoare o lege care interzicea cumpărarea terenurilor agricole de către entităţile juridice care nu aveau minim 3 ani experienţă în înscriere la registru agricol sau APIA şi minim 75% venituri din activităţi sunt profit la agricol. Noi ca ONG nu ne-am fi încadrat.

► Ţelina este o cultură foarte greu de crescut. Necesită 140-160 de zile în câmp pentru a se coace şi mai stă înainte încă 55-70 de zile sub formă de răsad. Aşadar, are nevoie de 230 de zile până ajunge de la sămânţă în farfurie, adică peste şapte luni.

► „Testul” angajatului în legumicultură este să facă o legătură de mărar în mai puţin de 20 de secunde. Altfel, dacă se depăşeşte timpul, comenzile nu vor fi gata când va veni maşina pentru încărcare şi există riscul să pierzi ferma.

► Cel mai mult se cumpără salată, roşii, ardei şi castraveţi. Feniculul se cumpără greu.