Italia revizuieşte modul în care va cheltui 200 de miliarde de euro din fondurile UE pentru redresarea Covid-19 (echivalentul PNRR), încercând să evite risipa de bani în proiecte inutile sau chiar mai rău, să nu cheltuiască banii la timp, scrie Financial Times.

„Este fundamental să folosim corect aceşti bani”, a declarat un înalt oficial italian pentru FT. „Aceasta este o oportunitate importantă pentru Europa şi ţara noastră.”

După ce a câştigat cea mai mare parte din fondurile UE pentru a redinamiza economiile după Covid, Italia s-a chinuit să găsească proiecte demne pe care să le poată executa până la termenul limită din iunie 2026. Spre comparaţie, România are o alocare din PNRR de 29 mld. euro.

Oficialul citat de FT a spus că Roma intenţionează să prezinte Comisiei Europene un plan revizuit până la sfârşitul lunii iunie, după ce a renunţat deja la licitaţii de 148,5 milioane de euro pentru proiecte de stadioane din Florenţa şi Veneţia, în urma obiecţiilor de la Bruxelles.

De asemenea, România este în negocieri cu Uniunea Europeană pentru anumite reforme şi investiţii. Pe de-o parte, este nevoie să „taie” 2 mld. de euro din PNRR, ca urmare a creşterii economice peste aşteptări şi ep de altă parte trebuie să adauge 1,4 mld. de euro prin artera PNRR RepowerEU, pentru independenţa energetică. În aceeaşi vreme, guvernul încearcă să negocieze şi unele reforme, printre care reforma pensiilor, mai exact să ajungă cu cheltuiala de pensii la 9,4% din PIB. În 2022, cheltuiala cu pensiile a fost de 12,2 din PIB, fără pensiile militare.

Planul actual al Italiei include investiţii de 25 de miliarde de euro pentru liniile de cale ferată, 15 miliarde de euro pentru noi clinici de sănătate şi alte infrastructuri medicale, 4,3 miliarde de euro pentru înlocuirea conductelor de apă cu scurgeri şi dezvoltarea capacităţii de stocare a apei şi alte miliarde pentru a construi creşe, moderniza şcoli şi întineri oraşul în degradare.

Dar o mare parte din bani sunt direcţionaţi şi către municipalităţile italiene – unele dintre ele au propriile idei despre cum să cheltuiască banii în numele reînnoirii urbane şi al incluziunii sociale.

Membrii guvernului lui Meloni au condamnat în mod privat calitatea proiectelor municipale propuse, multe dintre acestea putând fi acum reconsiderate.

În Foligno, un oraş mic din centrul Italiei, cu 55.000 de locuitori, primarul Stefano Zuccarini intenţionează să folosească 1 milion de euro pentru a construi o nouă unitate de sănătate alimentată cu energie solară pentru câini şi pisici fără stăpân.

„Vom asigura sănătatea şi o calitate mult mai ridicată a vieţii animalelor”, a spus Zuccarini, a cărui platformă pentru campania electorală din 2019 a inclus angajamente privind bunăstarea şi protecţia animalelor. „Vrem să ne tratăm bine animalele – asigurându-ne că au o viaţă decentă şi o îngrijire adecvată.”

Oraşul sicilian Marsala vrea să cheltuiască 800.000 de euro pentru a finaliza o pistă de curse de cai care a fost începută în urmă cu 30 de ani şi nu a fost niciodată finalizată. Macerata din centrul Italiei, care se află la doar 315 de metri deasupra nivelului mării, a luat în considerare construirea unei pârtii de schi artificiale, dar a abandonat ideea după un protest local. Cavriglia din Toscana a alocat 4 milioane de euro pentru renovarea terenului de golf local.

Partea Italiei din granturile şi împrumuturile din fondul de redresare ar trebui să fie utilizată pentru a-şi consolida infrastructura, a reduce inegalitatea socială şi a creşte traiectoria de creştere pe termen lung a ţării pentru a-şi face datoria mai sustenabilă.

Dar potenţiala risipă nu este singura preocupare a Romei. Raffaele Fitto, ministrul de cabinet însărcinat cu supravegherea programului, a avertizat că Italia va avea dificultăţi să-şi folosească toate fondurile alocate până la termenul limită din iunie 2026, fără modificări majore. De exemplu, el a remarcat că Italia va rata probabil obiectivul de 30 iunie de a finaliza licitaţia pentru noi facilităţi de îngrijire a copiilor în valoare de 4 miliarde de euro.

Cu birocraţia sa labirintică şi capacitatea administrativă locală slabă, Italia s-a luptat istoric să folosească banii de la Bruxelles, cheltuind doar 34% din cele 126 de miliarde de euro din fondurile de coeziune ale UE pe care le-a avut la dispoziţie în perioada 2014-2020, mai notează sursa citată.  Spre comparaţie, rata de absorbţie efectivă din România, adică sumele rambursate de UE, a fost de 62% la finalul primului trimestru din 2023, pe acelaşi cadru financiar multi anual de care vorbeşte şi Financial Times.