Rezerva federală a Statelor Unite (Fed) a anunţat recent că nu va extinde un amendament temporar la reglementările aflate în vigoare pentru băncile americane, măsurile urmând să fie ridicate pe 31 martie, potrivit Bloomberg.

Jamie Dimon, CEO-ul celei mai mari bănci din Statele Unite – JPMorgan, a declarat anterior că, dacă amendamentul va lua sfârşit, compania pe care o conduce ar avea suficient de multe stimulente financiare pentru a refuza depozitele, mişcare adoptată în trecut pentru marile depozite instituţionale.

Dimon nu s-a sfiit până acum în ceea ce priveşte criticile aduse seriilor de reglementări bancare, însă în acest caz pare să aibă dreptate, scrie publicaţia americană, având în vedere că o măsură care afectează profiturile băncilor din momentul când sunt acceptate depozitele este extrem greu de justificat.

Vechiul stil de reglementare bancară se defineşte prin limitarea influenţei băncilor, similar cu modul prin care instituţiile bancare le cer cumpărătorilor de case să „pună pe masă” o parte din bani, astfel încât creditul ipotecar va fi mai mic decât valoarea casei pe care o achiziţionează.

Astfel, dacă proprietarul încetează să plătească, banca îi poate confisca locuinţa, urmând să o vândă şi să îşi recupereze împrumutul.

În mod asemănător, sub un set de reglementări mai uşoare, băncile trebuie să arată că valoarea activelor pe care le deţin este considerabil mai mare decât numărul de datorii (cum ar fi depozitele pe care le primesc, adică bani pe care îi datorează deponenţilor). În linii mari, excesul de active asupra datoriilor a fost numit capital.

Totuşi, sistemul a dat greş. Băncile pot face mai mulţi bani dacă acceptă active de risc precum creditele cu dobânzi ridicate, în loc să investească, de exemplu, în titluri de trezorerie.