Peter Beck a fost un adolescent mai inventiv decât majoritatea celor de vârsta lui. Şi-a petrecut cea mai mare parte a adolescenţei meşterind în garajul familiei. La 15 ani a construit o bicicletă de aluminiu de la zero.

 

La 16 ani a cumpărat o maşină ruginită, un Austin Mini, cu 300 de dolari pe care a refăcut-o în totalitate. Păinţii săi – un director de muzeu şi o profesoară – i-au încurajat aceste preocupări. Aveau şi motiv. “Mama îi aducea cina în garaj, dar îmi spunea să am grijă să nu se răcească. Uneori răcnea la mine să las şurubelniţele din mână şi să merg la culcare.” În 1999, la 18 ani, Beck a făcut ceva ce mulţi oameni ar considera că e stupid. După ce a citit o sumedenie de cărţi, s-a hotărât să facă în curtea casei un laborator pentru a-şi face propriul combustibil. Pentru că îi lipsea un costum de protecţie, s-a învelit în pungi de plastic. 

 

 

După ce a testat cu succes unul dintre propriile lui motoare, a decis că e timpul să treacă la o aventură veritabilă. A ataşat propriul motor la una din biciletele sale şi cu propriul combustibil a reuşit să ajungă la o viteză de peste 130 km la oră, pe autostradă, stând aplecat. Pentru a încetini, s-a ridicat din ce în ce mai drept. 

 

Apoi, Beck a lucrat în diverse domenii pentru a câştiga experienţă. De pildă, a lucrat în domeniul construcţiei de yachturi şi a învăţat despre dinamica lor. Apoi s-a angajat în cadrul unui laborator de cercetare al guvernului.

Şi-a dorit mereu să lanseze rachete în spaţiu. Şi să facă din călătoriile o realitate. Şi crede că nu va mai dura mult până când va izbuti.