♦ Discounterul german a intrat pe piaţa locală oficial în 2011 când a preluat reţeaua Plus Discount ♦ Nemţii au venit cu un model diferit pe piaţă şi anume au pariat pe mărci private, 80% din produsele de la raft purtând un brand al companiei ♦ Mărcile private sunt produse în aceeaşi fabrică pentru mai multe pieţe, retailerul obţinând astfel un preţ mai bun.

Retailerul cu preţuri mici Lidl, activ pe piaţa locală cu aproape 300 de magazine de tip discount, a ajuns în 2020 pe locul al cincilea în topul celor mai mari importatori locali, aceasta fiind cea mai bună poziţionare de la intrarea pe piaţă. În cei trei ani anteriori – 2017-2019 – nemţii au ocupat acelaşi loc şase în topul furnizat de INS.

În 2020 însă, în plină pandemie, Lidl şi Petrotel - Lukoil SA au făcut o rocadă în clasament, fapt ce a permis nemţilor să intre în top cinci unde îşi mai fac loc Dacia, Ford, Rompetrol şi Star Assembly, deci trei companii din industria auto şi una din energie. Este interesant de observat că toate aceste patru companii îşi fac loc şi la vârful clasamentului celor mai mari 15 ex­por­tatori, mai exact ele importă materii prime şi trimit peste graniţă produse cu valoare adăugată mai mare. În cazul Lidl, compania nu îşi face loc în topul marilor exportatorilor (top 500) deşi nemţii spun că au trimis pe alte pieţe bunuri în valoare de câteva zeci de milioane de euro.

Spre comparaţie, importurile grupului german sar de 1 mld. euro din estimările ZF care ţin cont de evoluţia businessului şi de datele din piaţă. Mai exact, Lidl a obţinut în 2019, ultimul an pentru care există date publice, afaceri de aproape 10 mld. lei (2 mld. euro) după o creştere de peste 25%, una dintre cele mai mari din comerţul local. Discounterul german Lidl, unul dintre cei mai mari jucători din comerţul local după cifra de afaceri, şi-a menţinut businessul pe plus anul trecut, acesta crescând cu un ritm similar celui de dinainte de pandemie. Înainte de 2020, ritmul de creştere al cifrei de afaceri a reţelei de magazine a fost de 25-30%, peste media pieţei. Astfel, businessul a mers spre 12 mld. lei (2,4 mld. euro), conform estimărilor ZF. Cifra de afaceri s-a menţinut pe un trend ascendent atât da­torită expansiunii rapide – circa 30 de uni­tăţi noi, nemţii ajungând la aproape 300 de magazine cu preţuri mici -, dar şi creş­terilor like for like. Această evoluţie duce şi la creşterea importurilor şi deci la o ascensiune în clasament. Oficialii Lidl nu au dorit să comenteze evoluţia importurilor şi nici să ofere o valoare a acestora.

Nemţii au fost încă de la intrarea pe piaţă la vârful clasamentului celor mai mari importatori, poziţia variind de la an la an. Spre exemplu, în 2012, primul an întreg de funcţionare pe piaţa din România, grupul ocupa locul 22.

Lidl a intrat pe piaţa din România cu un model de business total nou şi diferit faţă de ceea ce exista la momentul respectiv, mai exact a pariat puternic pe mărci private care reprezintă astăzi 80% din produsele de pe rafturile magazinelor. De cele mai multe ori, aceste produse sunt importate. De altfel, acesta este modelul germanilor pe toate pieţele pe care activează, pariind pe preţuri cât mai mici. În cazul celorlalte lanţuri de magazine ponderea mărcilor private este sub 30%.

Nemţii lucrează şi cu furnizori locali, iar o parte dintre produsele acestor producători sunt exportate în magazinele din alte pieţe. Numărul furnizorilor locali e de altfel în creştere. Discounterul german are 380 de furnizori de produse din România în tot sortimentul companiei. Dintre aceştia 290 livrează bunuri în sortimentul permanent.

Pe rafturile magazinelor de discount Lidl de pe plan local există aproape 3.500 de articole româneşti, dintre care aproape jumătate (1.500) îşi fac loc în sortimentul permanent, spuneau anterior oficialii retailerului. Oficialii germani anunţă numărul de furnizori locali şi numărul de produse româneşti la raft, dar nu spun cât reprezintă ele din total sau din vânzări.

Acesta este modelul grupului care de regulă contractează cantităţi mari de produse pentru mai multe pieţe, obţinând astfel un preţ mai mic. Totodată, acest acord este avantajos şi pentru furnizor pentru că îşi acoperă o bună parte din capacitatea de producţie.

În 2019 compania a facilitat exportul de produse româneşti în valoare de 59 mil. euro, aproape dublu faţă de 2018. Este vorba de anii financiari ce încep la 1 martie şi se termină la 28 februarie. Datele pe anul trecut nu sunt încă publice.

În ceea ce priveşte importul, Lidl a fost întotdeauna cel mai „bine” clasat retailer în clasament, urmat de compania soră Kaufland pe locul 20 în primul an de pandemie. Ceilalţi jucători sunt mai jos în clasament, Rewe România (compania care operează magazinele Penny) fiind al treilea dintre jucătorii din comerţul alimentar şi poziţionându-se pe locul 74.

Peste 100.000 de companii din România au operat importuri anul trecut, numărul fiind în urcare cu câteva mii faţă de 2019, arată datele INS. În contextul în care pe plan local există circa 750.000 de firme, rezultă una din 7-8 entităţi juridice a adus bunuri de peste graniţă în România.

Totuşi, volumul mare al importurilor este concentrat la vârf, astfel că primii 500 de importatori contribuie cu 60% la total, pe când primii 100 sunt responsabili pentru mai bine de o treime.

În contextul în care în 2020 România a importat bunuri în valoare de 80,5 mld. euro, cu 6,6% mai puţin decât în anul de dinaintea pandemiei, primii zece ocupanţi ai clasamentului au adus pe plan local, de peste hotare, produse în valoare de peste 10 mld. euro, adică 13%.