O cercetatoare olandeza crede ca anumiti indivizi nu au capacitatea genetica de a controla eficient eliberarea unor enzime detoxifiante care descompun compusi pe baza de nicotina

Presiunea societatii asupra fumatorilor devine tot mai apasatoare. Agentii guvernamentale si ONG-uri cheltuiesc bugete semnificative pe campanii publicitare menite sa induca fumatorilor un sentiment difuz, dar persistent, de vinovatie. Presupozitia de baza a nefumatorilor activisti este ca abandonul fumatului este o chestiune care tine exclusiv de mobilizarea vointei fumatorului si ca aceasta "responsabilizare" poate fi indusa prin echivalentul public al aratatului cu degetul. Cercetarile recente pot aduce un argument foarte solid pentru tabara asediata a fumatorilor: este posibil ca dependenta de nicotina sa fie un rezultat al configuratiei genetice personale. Cu alte cuvinte, anumiti indivizi au predispozitia de a dezvolta forme severe de dependenta de nicotina daca, prin circumstante ale vietii personale, devin fumatori.

Jaquelin Vink, o cercetatoare olandeza de la Universitatea Vrie din Amsterdam, a publicat de curand rezultatele unui studiu desfasurat pe o baza de date numita Netherlands Twin Register. Vink a dorit sa examineze obiceiurile de fumatori ale perechilor de gemeni identici, care au exact acelasi material genetic. Registrul gemenilor olandezi cuprinde circa 7.000 de perechi adulte cu varste cuprinse intre 25 si 70 de ani - dintre acestea, 536 perechi au fost de acord sa-si inregistreze secvetele de ADN.

Vink a descoperit ca diferentele dintre gemenii studiati referitoare la numarul de tigari fumate pe zi, ba chiar tipul de tabac consumat se coreleaza sistematic cu anumite particularitati ale cromozomilor 3, 6, 10 si 14, ceea ce inseamna cu sunt implicate cel putin patru gene diferite. Cea mai importanta descoperire pare a fi cea legata de cromozomul 6. Acest marker genetic este legat de un grup de gene care controleaza enzime detoxifiante. Enzimele in cauza sunt in special active la nivelul plamanilor si al intestinelor si descompun anumiti compusi chimici recunoscuti astazi ca avand potential cancerigen. Multi dintre acesti compusi au la baza nicotina. 

Anumiti indivizi nu au capacitatea genetica de a controla eficient emisia acestor enzime, motiv pentru care devin vulnerabili fata de cancerul pulmonar si au o rata de raspuns scazuta la clase de medicamente destinate estomparii efectului de dependenta dat de nicotina.

Intrucat genomul uman este urias ca volum de informatie genetica, fiind cartografiat complet numai relativ recent, este destul de dificil sa se ajunga la o concluzie definitiva asupra genelor responsabile de gradul de dependenta fata de nicotina. Cele mai multe dintre elementele de baza ale DNA sunt "pete albe" pentru cercetatori si corelatiile stabilite de cercetatori nu sunt deocamdata suficient de convingatoare ca sa poata servi de pilda drept probe in instanta in procesele intentate marilor firme producatoare de tutun.

Rezultatele studiului doctorului Vink au totusi o semnificatie aparte. In masura in care ipoteza unei dependente pe fond genetic se va dovedi intemeiata, fumatorii vor putea fi reclasificati in fumatori recreationali, pentru care fumatul este un obicei legat de socializare si fumatori cu o dependenta fizica. In acest fel, se vor putea rafina programele de abandon al fumatului.

In Statele Unite, conform FDA, organismul care reglementeaza alimentatia si industria farmaceutica, volumul total al comertului cu produse antifumat se ridica la circa 2 miliarde de dolari anual si se estimeaza ca ar putea creste la nu mai putin de 3,2 miliarde pana in 2007. In acest context nu e greu sa ne imaginam departamente speciale pentru fumatori inraiti in deja celebrele clinici de dexintoxicare, dedicate deocamdate toxicomanilor si alcoolicilor. Cu toate acestea este nevoie de o oarecare doza de scepticism. Studiile bazate pe asocieri din categoria celui condus de doctorul Vink au tendinta de a nu se confirma cand alti cercetatori doresc sa replice conditiile experimentului. Pe de alta parte, tutunul nu este cu necesitate un rau absolut.

Oricarui doctor contemporan ii va veni foarte greu sa recunoasca faptul ca nicotina ar putea avea efecte benefice pentru sanatatea omului, in conditii bine definite. De pilda, pacientii care sufera de Alzheimer si Parkinson dezvolta forme mult mai blande ale afectiunii daca au fost fumatori. Sunt concluziile unui grup de cercetatori condus de Tobin Dickerson si Kim Janda de la Scripps Research Institute din La Jolla, California. Prezenta nicotinei incetineste scleroza sistemului nervos, proces ireversibil in ambele boli. Mari firme de medicamente, precum Pfizer si GSK, lucreaza la anumite produse bazate pe nicotina pentru ameliorarea starii de fond a pacientilor.

Desigur, de la beneficiile limitate ale nicotinei de uz medicinal si pana la apologia fumatului este o cale lunga. Si morfina, un ingredient de baza al heroinei, are, se stie, o bine circumscrisa utilizare clinica, insa nimanui nu-i vine a spune ca heroina este acceptabila. In chip curios, efectele benefice ale nicotinei si morfinei sunt detectabile numai in afectiunile terminale.

Insa industria tutunului este una care se remarca nu numai prin forta financiara si posibilitatile de lobbying cat mai ales prin traditia si istoria care ii sta in spate. Pentru anumite state americane, precum Virginia si Maryland, a renunta fie si partial la cultivarea si prelucrarea tutunului este din punct de vedere social la fel de traumatic precum abandonarea mineritului in Romania. Insa tendinta globala inregistrata si in Romania este de a impinge tutunul catre periferia practicilor sociale acceptate ca legitime.