Petrişor Grindeanu a plecat în Etiopia în 2014 şi a pus singur bazele filialei de acolo, iar la scurt timp a deschis o subsidiară a Sika şi în Djibouti, statul vecin la est cu Etiopia. Azi, cele două ţări aduc grupului venituri anuale de 3,2 milioane de dolari, cifră pe care Petrişor Grindeanu intenţionează s-o dubleze sau chiar s-o tripleze anul acesta.

Petrişor Grindeanu a fost elev în prima clasă de informatică înfiinţată în România, la liceul Ion Luca Caragiale din Bucureşti, în 1990, pe vremea când românii abia auzeau despre computere. A ales apoi să studieze la Facultatea de Construcţii din Capitală, iar din perioada studiilor îşi aminteşte că petrecea zilnic şase ore la cursuri şi opt ore la job – din rolul de responsabil al departamentului de IT din cadrul aeroportului Băneasa.

În câţiva ani, a ajuns să conducă două firme distribuitoare de materiale de construcţii, de coordonarea cărora s-a ocupat, cumulat, vreme de nouă ani. La Sika a ajuns în 2008, la şase ani după ce compania elveţiană a intrat pe piaţa locală, adresându-se iniţial firmelor de construcţii şi abia apoi intrând şi pe piaţa de distribuţie, în anii 2004-2005. Atunci a început şi colaborarea lui Petrişor Grindeanu cu Sika, deoarece compania pentru care lucra la acea vreme devenise unul dintre distribuitorii Sika pe plan local.

„Îmi doream să lucrez într-o multinaţională, iar în septembrie 2008, înainte cu o lună de venirea crizei financiare în România, am devenit area sales manager la Sika pe zona de sud a României – Bucureşti plus alte opt judeţe. De la venirea în companie, m-am ocupat de dezvoltarea reţelei de distribuţie a Sika timp de doi ani şi am avut rezultate bune”, îşi aminteşte Petrişor Grindeanu primii ani la Sika.

Trei ani mai târziu, portofoliul său de responsabilităţi s-a extins, iar Petrişor Grindeanu a dus businessul Sika şi dincolo de Prut, în Republica Moldova. Anul 2014 avea să-i ducă o oportunitate nesperată.

„Actualul CEO al grupului Sika, Paul Schuler, mi-a propus să devin general manager pentru Sika Kenya, companie deja înfiinţată de câţiva ani, sau Etiopia, o piaţă nouă, pe care Sika intenţiona să intre. Am ales Etiopia pentru potenţialul de dezvoltare”, povesteşte Petrişor Grindeanu. L-a atras provocarea unui start-up şi ideea de a pune el însuşi bazele unei subsidiare, aşa că, odată ajuns în Etiopia, a înfiinţat de la zero compania în fruntea căreia stă astăzi – Sika Abyssinia Chemicals Manufacturing, Abisinia fiind denumirea istorică a Imperiului Etiopian, care cuprindea partea nordică a Etiopiei de azi şi care încă se mai foloseşte în unele cazuri.

Excepţia de la regulă

„În septembrie 2014, am plecat în Etiopia. Mai fusesem o singură dată acolo, în acelaşi an în luna mai, în vizită, pentru a vedea cum este ţara.” Şi-a făcut o imagine asupra ţării, s-a documentat, însă nimic nu se putea compara cu realitatea locală.

Strategia elveţienilor era de a testa fiecare piaţă nouă întâi în calitate de distribuitor, abia apoi urmând să intre cu producţie. La fel s-a întâmplat, de altfel, şi în România, unde Sika a început întâi ca distribuitor, în 2002, deschizând prima fabrică şase ani mai târziu, în 2008, la Braşov.

Etiopia a fost însă singura ţară din cele 101 în care Sika este astăzi prezentă în care grupul a intrat direct printr-o investiţie într-o fabrică. Motivul a fost legislaţia restrictivă a ţării, care nu permite firmelor străine să facă import şi să revândă. Dreptul de a comercializa produse în Etiopia îl primesc doar companiile care produc local. Astfel, timp de aproape doi ani Petrişor Grindeanu a coordonat dezvoltarea unităţii de producţie actuale şi şi-a făcut legături în lumea de business etiopiană.

„Oamenii sunt foarte prietenoşi, creştin-ortodocşi ca şi noi şi, foarte important, vorbesc engleza destul de bine, deşi nu este limba naţională.”

Adaptarea nu a fost însă lipsită de provocări. Una dintre cele mai mari a fost cultura muncii, care, spune executivul, este diferită de ce se întâmplă în restul lumii. Majoritatea etiopienilor, fiind foarte credincioşi, îşi pun toate speranţele că Dumnezeu îi va ajuta chiar şi în cazul în care rămân fără loc de muncă, astfel că nu îşi dau tot timpul interesul pentru jobul pe care îl au. Există, desigur, şi excepţii.

Fabrica de lângă Addis Abeba, capitala etiopiană, a fost dată în folosinţă în iunie 2017, după o investiţie de 10 milioane de dolari, iar subsidiarei din Etiopia i s-a adăugat, în scurt timp, una în Djibouti, o ţară vecină cu Etiopia, cu mai puţin de un milion de locuitori (cam cât jumătate de Bucureşti), dar cu marele avantaj că are ieşire la Marea Roşie. Petrişor Grindeanu s-a orientat către Djibouti pentru a se folosi tocmai de oportunităţile legate de infrastructura portuară. Prin Djibouti se fac importuri de produse care ajung în fabrica din Etiopia şi tot pe acolo Sika exportă către Somalia.

Fabrica Sika din Etiopia are trei linii de producţie – aditivi, silicon şi pardoseli, iar acum executivul român se pregăteşte de deschiderea unei linii noi, de mortare uscate. Capacitatea de producţie este mai mică decât cea a Sika România, însă gama de produse este mai mare.

„Fabrica din Etiopia este una semiautomatizată, şi nu automatizată complet, pentru că, dacă se strică ceva, din cauza procedurilor dificile în ceea ce priveşte obţinerea vizei de intrare în ţară, ar dura foarte mult până când cineva poate veni să rezolve o eventuală problemă”, spune Petrişor Grindeanu.

În subordinea lui stau 34 de angajaţi full time, însă în Etiopia se practică intens sistemul de zilieri, astfel că, în funcţie de cum evoluează vânzările Sika, numărul angajaţilor poate fi mai mare în perioadele de vârf.

Spre comparaţie, în România, Sika are circa 60 de angajaţi şi două fabrici, una la Braşov şi alta la Căpuşu Mare, în judeţul Cluj. În 2018, afacerile Sika în România s-au situat la circa 35 de milioane de euro (aproape 40 de milioane de dolari). La nivel de grup, cei peste 18.000 de angajaţi ai Sika realizează anual afaceri de peste şase miliarde de franci elveţieni (peste şase mld. dolari).

O cărămidă la temelia marilor proiecte

Etiopia şi Djibouti au adus anul trecut 3,2 milioane de dolari în conturile grupului Sika, cele două subsidiare încheind anul pe profit. Pentru 2019, executivul român estimează dublarea sau triplarea afacerilor, în funcţie de cât de stabilă va fi situaţia politică a ţării. Petrişor Grindeanu îşi bazează previziunile şi pe apetitul vizibil în creştere al etiopienilor de a se dezvolta. Se construiesc atât fabrici, spaţii logistice, spaţii comerciale şi ansambluri rezidenţiale, cât şi infrastructură.

„În Etiopia există un plan cincinal care vizează construirea a 3.000 de fabrici. Industria cea mai dezvoltată acum este agricultura, ţara fiind exportatoare de cafea şi piei de animale, dar şi de flori, unul dintre cei mai importanţi clienţi fiind Olanda. Dacă aş face o comparaţie, Etiopia este astăzi la fel ca România după Revoluţie din punct de vedere economic. La nivel de infrastructură însă, este mai degrabă precum România în timpul lui Ceauşescu.”

Materialele produse de Sika se găsesc în unele dintre cele mai mari proiecte care se ridică acum în Etiopia, precum baraje, autostrăzi, stadioane, complexuri rezidenţiale. Sika vinde către investitori mari activi în Etiopia, cel mai mare fiind chiar guvernul, care deţine mai multe companii de construcţii, lăsând astfel loc doar pentru puţini dezvoltatori privaţi.Chiar şi cu toate aceste provocări, cu un nivel de trai foarte scăzut şi cu un regim restrictiv, Petrişor Grindeanu spune că Etiopia, prin dorinţa de a se dezvolta, aduce avantaje care o fac atractivă în ochii multinaţionalelor. Poate de aceea, Coca-Cola, Heineken şi Unilever s-au ancorat cu fabrici în această ţară. Şi Pizza Hut a ajuns în Etiopia, cu o franciză deţinută însă de un localnic.

„Trebuie însă ţinut cont că este o piaţă emergentă şi este de aşteptat ca, treptat, tot mai multe companii internaţionale să-şi facă intrarea”, este de părere Petrişor Grindeanu.

Bruxelles-ul Africii

Există circa 40 de români în Etiopia, potrivit statisticilor ambasadei României primite de Petrişor Grindeanu, iar în cei cinci ani de când locuieşte în capitala Addis Abeba, Petrişor Grindeanu i-a cunoscut aproape pe toţi. Interacţiunea cu ei, dar şi cu străinii, a făcut mai uşoară integrarea, avantajul fiind că în mediul de business, la fel ca în restul societăţii de altfel, limba engleză nu este o piedică, aşa cum ar putea fi amharica, limba locală, destul de dificil de asimilat de către străini.

„Sunt 132 de ambasade în Addis Abeba şi peste 30 de misiuni ONU, capitala Etiopiei fiind un fel de Bruxelles al Africii. Acesta este şi motivul pentru care sunt foarte mulţi expaţi care locuiesc aici.”

Etiopia a depăşit în 2017 o valoare a Produsului Intern Brut de 80 de miliarde de dolari, potrivit celor mai recente date publice, la o populaţie de 105 milioane de locuitori. Estimările arată că numărul ar putea ajunge la 130 de milioane de locuitori în 2030, creşterea anuală fiind accelerată.

Petrişor Grindeanu mai spune, după cinci ani de locuit pe tărâm african, că Etiopia este şi o ţară fascinantă din punctul de vedere al obiectivelor turistice, oferind încă vizitatorilor ocazia de a vedea modul de viaţă autentic al triburilor din afara marilor oraşe. Ca o întoarcere în timp, într-o ţară care tinde spre dezvoltare.