La ceasurile astea şi în cele care vor veni, vecina România, mereu suferindă de un complex de superioritate faţă de cei de peste gard, va sta să îşi roadă gânditoare degetele, cumpănind: să apuc sabia? să zâmbesc de salon? să bag capul în nisip?

Să apuce sabia? Desconsiderarea belicoasă e asemenea complexului de superioritate şi total contraindicată în relaţiile dintre state. În partea asta de lume atât de complicată, încordările, tensiunile, sfidările, nu sunt de folos părţilor, după cum s-ar putea să nu fie de folos nici marilor aliaţi. Încăierările verbale la nivel înalt, dispreţul, răceala prost camuflată nu fac viaţa mai bună şi nici regiunea mai sigură.

Să zâmbească de salon, dincolo de aburul cafelei (neotrăvite)? Aici este vorba de o mare ridicare de mănuşă. Ar trebui să facem vorbire şi trimitere către intervenţia neinvazivă a politicii de stat înţelepte şi a diplomaţiei inteligente. La noi, cele două sunt arme care scârţie amarnic -în cel mai bun caz - şi când nu zac în teacă seamănă surâsului pisicii Chesire. Ani de zile, Moldova a fost privită de la Bucureşti cu îngâmfarea metropolei. Demostraţiile teoretice şi practice de prietenie au avut de prea multe ori izul condescendenţei. Evaluările şi analizele asupra acestui stat mic, dar care contează geopolitic, nu mai încăpeau de suficienţă. România aducea lumină Chişinăului. Şi a ieşit suflând lejer domnul Dodon. Cât despre Bulgaria ...

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro