Pe 14 decembrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în insolvenţă a Companiei Naţionale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deţinută de omul de afaceri Augustin Oancea. În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvenţă a unicului producător local de uraniu.

♦ Nuclearelectrica, singurul client al Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), a preluat anul acesta licenţa de exploatare pentru zăcământul de uraniu de la Tulgheş-Grinţieş (judeţul Neamţ) după ce în 2016 s-au demarat operaţiunile pentru închiderea minei de uraniu de la Crucea (Suceava), singurul loc din România de unde se extrăgea uraniul ♦ Tot anul acesta, Nuclearelectrica a mai preluat o linie de procesare din uzina de la Feldioara, de la CNU ♦ Rămasă practic o scoică goală, CNU a devenit încă un dosar de insolvenţă şi un exemplu de slabă administrare a unui activ strategic.

Pe 14 decembrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în insolvenţă a Companiei Naţionale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deţinută de omul de afaceri Augustin Oancea. În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvenţă a unicului producător local de uraniu.

„Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei Compania Naţională a Uraniului şi a numit administrator judiciar pe Expert Insolvenţă SPRL Filiala Bucureşti”, se arată într-un anunţ făcut de Expert Insolvenţă luna aceasta. Reprezentanţii companiei nu au putut oferi mai multe detalii, spunând că dosarul este proaspăt, iar cei ai CNU nu au putut fi contactaţi până la închiderea ediţiei. La fel, Ministerul Energiei, unicul acţionar al CNU, nu a oferit detalii suplimentare.

CNU avea două subunităţi şi anume sucursala Suceava, care asigura producţia de minereu uranifer, şi sucursala Feldioara, unde se prelucra minereul de uraniu. Prin cele două entităţi care asigurau producţia şi prelucrarea uraniului, România era singura ţară din Europa care producea comsbutibil nuclear pentru centralele de tip CANDU.

Compania Naţională a Uraniului a fost înfiinţată în anul 1997 şi are în administrare resursele şi rezervele minerale de uraniu existente în România. Cele mai recente date financiare ale companiei sunt din 2018. La acel moment, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, CNU avea o cifră de afaceri de circa 30 de milioane de lei, un profit net de 3,8 milioane de lei şi peste 770 de angajaţi. CNU a rezultat ca urmare a spargerii fostei Regii Autonome a Metalelor Rare, anii 1997-1998 fiind cheie pentru dezvoltarea ulterioară a sectorului energetic local prin multiplele reorganizări implementate, majoritatea ţintite  spre scindarea sistemului în cât mai multe companii. Rezultatele se culeg azi, România fiind singura ţară europeană cu resurse de invidiat, fără însă a avea un campion energetic local.

Până în 2016, principalul activ al CNU a fost mina de uraniu de la Crucea (Suceava), cea care asigura uraniul necesar funcţionării celor două reactoare de la Cernavodă. În mai 2016 mina a fost considerată neeconomică, fiind demarate procedurile de închidere.

„Până în anul 2011, activitatea de extragere şi prelucrare a uraniului a fost subvenţionată de stat cu 55-75% din valoarea costului de producţie. Odată cu dispariţia subvenţiei, conducerile care s-au succedat nu au identificat la timp soluţiile corecte pentru continuarea activităţii în termeni competitivi“, spunea la acel moment Ministerul Energiei. Mina Crucea era deja în exploatare de 30 de ani, cu rezervele aproape epuizate. În acelaşi an însă, 2016, CNU a rămas şi fără singurul său client, Nuclearelctrica preferând să importe uraniul de care avea nevoie de la canadieni, invocând factori ecomomici pentru justificarea acestei decizii.

„Nuclearelectrica a încheiat în anul 2014 un contract de furnizare de pulbere sin­tetizabilă de UO2 (dioxid de uraniu – n. red.) cu Compania Naţională a Uraniului (CNU) pentru o perioadă de 36 de luni la un preţ de 475 lei/kg UO2, preţ ce putea fi ajustat cel mult o dată la 12 luni, prin negociere, în situaţii justificate, încheindu-se în acest sens acte adiţionale la contract cu acordul părţilor. CNU a livrat, conform contractului, UO2 la preţul negociat de 475 lei/kg UO2 o perioadă de aproximativ 2 ani. În luna noiembrie 2015, CNU a notificat SNN că nu mai poate realiza livrarea de UO2 la preţul negociat şi agreat cu SNN de 475 lei/kg şi a pus în vedere SNN că nu va realiza livrarea efectivă de UO2 aferentă lunii decembrie 2015“, spuneau reprezentanţii Nuclearelectrica. Ca urmare a analizei ofer­telor de preţ, SNN a declarat câştigătoare com­pania Cameco, preţul propus de acest furnizor fiind preţul cel mai mic dintre cele două oferte.

Abia în 2018, Nuclearelectrica avea să mai cumpere uraniu de la CNU, dependenţa de uraniul importat fiind una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale companiei care asigură circa 20% din consumul de energie naţional.

În ultimii ani însă, Nuclearelectrica a încercat să refacă acest lanţ nuclear integrat, preluând o parte dintre activele esenţiale ale CNU. Astfel, în august, producătorul de energie a anunţat că a semnat actul adiţional de preluare a licenţei de concesionare a activităţii de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Tulgheş-Grinţieş, localizat în judeţul Neamţ. Compania a primit licenţa de exploatare împreună cu toate drepturile şi obligaţiile aferente, cu titlu gratuit, prin transfer de la Compania Naţională a Uraniului. Potrivit informaţiilor existente, deschiderea noii mine ar dura trei ani. Tot anul acesta, Nuclearelectrica a mai preluat de la CNU activele aferente liniei de procesare a concentratului de uraniu a Uzinei de Rafinare E - Sucursala Feldioara. Activele incluse în tranzacţie sunt un ansamblu unitar capabil să desfăşoare activităţi economice independente, intenţia Nuclearelectrica  fiind de a continua activitatea preluată la data transferului, respectiv producerea de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu (UO2).