De ce a intervenit America în disputa dintre Serbia şi Kosovo, căreia UE nu i-a găsit soluţie în cele mai bine de două decenii care au trecut de la sângerosul război dintre Iugoslavia (Serbia şi Muntenegru) şi Kosovo, şi ce pierde Serbia explică în revista The Diplomat Vuk Vuksanovic, cercetător în relaţii internaţionale la London School of Economics and Political Science.

Pe 4 septembrie, preşedintele sârb Aleksandar Vucic şi primul ministru kosovar Avdullah Hoti au semnat fiecare, în prezenţa preşedintelui american Donald Trump, câte un acord de normalizare a relaţiilor economice dintre statele lor. În vremuri normale, nimeni nu s-ar fi aşteptat să fie menţionată acolo şi China, darămite ca superputerea economică şi comercială asiatică să fie afectată de angajamente privind o dispută balcanică. Însă vorbim aici de Donald Trump, un personaj care a resetat sau distrus tot ce înseamnă ordine globală şi care acum caută să fie reales la conducerea celui mai puternic stat al lumii.

China nu a fost menţionată în acorduri prin nume şi nici nu a trebuit să fie. Una dintre prevederile acordurilor (identice cu excepţia unor relaţii cu Israelul) semnate spune că: „Ambele părţi vor interzice utilizarea în reţelele lor de telecomunicaţii a echipamentelor 5G furnizate de producători în care nu se poate avea încredere. În cazul în care un astfel de acord este deja prezent, ambele părţi se angajează la îndepărtarea lui şi la alte eforturi de mediere în timp util”. „Producătorii în care nu se poate avea încredere” nu au fost nominalizaţi. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că fraza se referea la gigantul tehnologic chinez Huawei şi că vizează Serbia, care are un parteneriat cu Huawei. În consecinţă, soarta colosului digital chinez în Serbia este incertă, iar Trump a făcut ca aceasta să depindă de politica SUA faţă de Belgrad.

În ultimul deceniu, prezenţa chineză în Balcani a crescut treptat, iar parteneriatul cu Serbia a fost piatra de temelie. Acest parteneriat a implicat şi domeniul tehnologic. Huawei şi-a stabilit o prezenţă puternică în Serbia, oferind Belgradului un loc special în ceea ce este cunoscut ca „Drumul Digital al Mătăsii”. Fundaţia acestui parteneriat a fost stabilită în 2009, când Serbia şi China au semnat un Acord de cooperare economică şi tehnică în domeniul infrastructurii.

Mai recent, ministerul de interne sârb a ales Huawei ca partener pentru proiectul „Oraş sigur”, unde 1.000 de camere de supraveghere fabricate de Huawei, echipate cu software avansat de recunoaştere a feţei şi a plăcuţelor de înmatriculare, vor fi instalate în Belgrad. Locaţiile majorităţii acestor camere nu sunt dezvăluite. Ministerul sârb de interne a furnizat publicului o listă cu locuri din Belgrad unde sunt amplasate camere de supraveghere, dar Huawei nu este menţionat. În implementarea proiectului Safe City, ministerul de interne se va baza şi pe eLTE, un sistem avansat de bandă largă wireless furnizat tot de Huawei.

În 2018, ministerul sârb al finanţelor a semnat un acord cu compania chineză privind furnizarea de sisteme de supraveghere a traficului Huawei, inclusiv pentru proiecte de infrastructură realizate cu ajutor chinez. Huawei este, de asemenea, partenerul Serbiei la proiectul „Oraşul inteligent” planificat pentru oraşele Belgrad, Novi Sad şi cel selectat pentru proiectul pilot, Niš. În martie 2020, Huawei a ajutat un alt oraş sârbesc, Kragujevac, să lanseze City Data Center. Există, de asemenea, planuri ca Huawei să construiască în Kragujevac un centru de date regional pentru Europa de Sud şi Sud-Est, făcând din acest oraş al treilea centru de date regional al Huawei în Europa, după cele din Olanda şi Germania.

Operatorul de telecomunicaţii de stat sârb Telekom Srbija are un proiect de 150 de milioane de euro privind dezvoltarea cu ajutorul Huawei a reţelei de internet în bandă largă de mare viteză, care ar putea fi o trambulină pentru viitoarea infrastructură 5G din Serbia. Pe lângă compania de stat, o companie privată de telecomunicaţii, Telenor Serbia, deţinută anterior de norvegieni şi acum de un grup din Cehia, are şi ea un parteneriat cu Huawei. Având în vedere cele de mai sus, nu este surprinzător faptul că Nenad Popovic, ministrul sârb pentru dezvoltare tehnologică, a spus în mai 2020 că „Huawei a venit în Serbia pentru a sta mult timp”.

Acum, această listă elaborată de proiecte de cooperare este în pericol, întrucât preşedintele Donald Trump şi Statele Unite au Huawei şi China în colimator. În mai 2019, Trump a impus sancţiuni împotriva Huawei, interzicând companiilor americane să vândă tehnologie companiei chineze şi punând Huawei în centrul a ceea ce este denumit de obicei un război tehnologic între SUA şi China. Unele vânzări de tehnologie au fost exceptate, temporat, iar acum Trump face din nou presiuni. După ce Marea Britanie, principalul aliat european al Statelor Unite, a interzis accesul pentru Huawei la reţeaua sa 5G, Trump presează alţi aliaţi europeni să facă acelaşi lucru. Polonia este un exemplu elocvent.

 În august 2020, administraţia Trump a hotărât că producătorii de oriunde nu pot utiliza tehnologie şi software SUA pentru producţia de semiconductori Huawei.

În condiţiile în care în prezent, cu pandemia devastând piaţa muncii şi sistemul medical din SUA, şansele lui Trump de a fi reales sunt reduse, preşedintele vede pedepsirea Chinei pentru răspândirea bolii ca parte a strategiei sale electorale, iar Huawei este, de asemenea, pe lista celor luaţi la ţintă. Însă strategia nu este ceva greu de vândut din punct de vedere politic. Potrivit sondajelor Centrului de Cercetare Pew, 73% dintre adulţii americani au o părere nefavorabilă despre China, iar contrarea acestei ţări (şi în special a Huawei) este una dintre chestiunile rare asupra căreia republicanii lui Trump şi democraţii din opoziţie au căzut de acord.

Astfel, a fost doar o problemă de timp până când legăturile Serbiei cu China au pus statul din Balcani pe radarul Statelor Unite. Reintrarea Americii cu Trump la cârmă în disputa privind Kosovo a fost motivată de dorinţa preşedintelui de a obţine o victorie de politică externă pentru campania sa de realegere. Cu toate acestea, rezolvarea a ceea ce este pentru majoritatea americanilor o dispută balcanică obscură nu este suficientă în lumea dominată acum de COVID-19. Aşadar, medierea lui Trump în disputa pentru Kosovo este legată direct de politica sa faţă de China.

Acum, Belgradul este prins între Washington şi Beijing (Rusia fiind aliatul tradiţional şi istoric). Pentru Serbia şi Vucic, Trump ar putea fi cel mai bun pariu pentru a obţine o soluţie mai puţin dureroasă la disputa pentru Kosovo. Într-adevăr, după întâlnirea de la Casa Albă, Vucic a declarat publicului sârb că Serbia a reuşit în cele din urmă să deschidă uşa de intrare în Casa Albă. Cu toate acestea, pentru Serbia nu va fi uşor sau ieftin să renunţe la parteneriatul său cu Huawei. O decizie de eliminare a Huawei din sistemul său de telecomunicaţii ar costa spre exemplu Marea Britanie echivalentul a aproape 2,2 miliarde de euro. Nu există calcule similare cu privire la cât ar costa-o pe Serbia să-şi întrerupă cooperarea cu Huawei. Chiar şi fără staţiile 5G, scoaterea din sisteme a tehnologiei Huawei va fi, fără îndoială, costisitoare.

Serbia nu are opţiuni care s-o liniştească. La o săptămână după întâlnirea de la Casa Albă, Vucic a avut o şedinţă cu ambasadorul Chinei în Serbia Chen Bo, unde preşedintele a explicat că acordul semnat la Washington nu va avea impact asupra parteneriatului Serbiei cu China, inclusiv în domeniul telecomunicaţiilor. Trei zile mai târziu, Chen, alături de premierul sârb Ana Brnabic, a deschis Centrul de Inovaţii şi Dezvoltare Huawei. Cu acea ocazie, Brnabic a spus: „Nici Serbia nu este interesată de tehnologii nesigure; dimpotrivă, este în interesul licitaţiei pentru dezvoltarea reţelei 5G ca aceasta să fie deschisă şi transparentă, respectând în acelaşi timp standardele internaţionale, care includ acordul de la Washington.” Deocamdată, Serbia va continua să fie evazivă cu privire la Huawei, deoarece niciunul dintre proiectele de colaborare actuale nu se referă la construcţia infrastructurii 5G. Dar această amânare este doar temporară. Licitaţia publică pentru spectrul 5G din Serbia va avea loc în primul trimestru al anului 2021. Mai mult, deşi data formală nu a fost încă stabilită, preşedintele chinez Xi Jinping a fost de acord să viziteze Serbia în aprilie. Între timp, este de aşteptat ca economia sârbă să se confrunte cu o contracţie puternică ca urmare a pandemiei de COVID-19. Consiliul fiscal sârb prezice o scădere de -6,5% a PIB-ului, precum şi pierderi de locuri de muncă, iar acelaşi organism consideră că Serbia va trebui să ceară împrumuturi internaţionale de 6,5 miliarde de euro. Serbia dă deja impresia că nu s-ar simţi confortabil cu împrumuturi şi ajutor de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional din cauza criteriilor lor de lichiditate şi transparenţă. China, cu modul său mai secretos de a acţiona, ar putea fi mai atrăgătoare. Cu toate acestea, ce se întâmplă dacă potenţialul împrumut de salvare din China este negociat în timpul vizitei lui Xi în Serbia şi Beijing condiţionează împrumutul de construirea reţelei 5G a Serbiei de către Huawei? Serbia şi Vucic ar fi într-adevăr între ciocan şi nicovală.

Documentul semnat la Casa Albă nu este angajant din punct de vedere juridic. Totuşi, Vucic ştie greutatea politică şi strategică a semnării unui document în Biroul Oval de-a dreapta preşedintele SUA. Statele Unite vor fi, fără îndoială, în mintea lui Vucic în timp ce vorbeşte despre proiectele 5G cu Xi, indiferent dacă Trump va fi sau nu la Casa Albă în 2021. Singurul lucru pe care Belgradul nu şi-l poate permite în niciun caz este perspectiva sancţiunilor financiare impuse de SUA. Acest lucru a devenit evident în decembrie 2019, când Serbia a oprit achiziţiile de echipamente militare ruseşti pentru a evita sancţiunile SUA. Deocamdată, Serbia caută timp, dar dacă Washingtonul decide să lovească în Huawei cu sancţiuni economice, parteneriatul tehnologic al Belgradului cu Huawei este mort, la fel şi ruta balcanică a „Drumului digital al mătăsii”.