Din toate părţile se adună nori deasupra economiei mondiale.

Fondul Monetar Internaţional a redus estimarea de creştere economică la nivel global în 2019, bazându-se pe semne de slăbiciune din partea economiilor europene.

China a înregistrat cel mai scăzut ritm de creştere economică din 1990 până în prezent, iar preşedintele Xi Jinping a ţinut pe ascuns întâlniri cu liderii Partidului Comunist pentru a se pregăti de „lebăda neagră” ce ar putea lovi în economia Chinei, potrivit MarketWatch.

În SUA, conflictul comercial nerezolvat cu China şi blocajul guvernamental care a intrat deja în a 34-a zi, ar putea avea un impact mult mai mare asupra economiei decât cel estimat iniţial.

Ian Shepherdson, economist şef în cadrul Pantheon Macroeconomics, a explicat pentru publicaţia Politico, că atunci când aceste efecte de domino vor fi resimţite simultan, creşterea economică pentru primul trimestru în SUA s-ar putea reduce spre zero.

Cu toate acestea, economiştii din lumea întreagă se feresc să arunce termenul „recesiune” şi anunţă doar o „încetinire a creşterii economice”. Mai mult de jumătate din economiştii chestionaţi luna aceasta de Wall Street Journal consideră că recesiunea va veni în 2020.

Însă, un economist independent foarte bine cunoscut crede că această recesiune bate deja la uşă şi va veni în 2019.

Gary Shilling, preşedinte al firmei de consultanţă cu acelaşi nume, a prevăzut două dintre cele mai violente evoluţii din ultimele decenii: a prevăzut zona de bull market pe piaţa de acţiuni americană încă de la începuturile ei în 1981, iar în anii dinaintea lui 2008 şi a Marii Recesiuni a avertizat în mod repetat că bula imobiliară se va sparge şi va dărâma cu ea întreaga economie.

Acum el consideră că se apropie din nou un astfel de moment. Deşi el susţine că excesele financiare sunt al un nivel mult mai redus faţă de cum erau în urmă cu zece ani şi că Fed-ul nu mai creşte dobânda de referinţă „de la o zi la alta” – acestea fiind două dintre principalele cauze ale recesiunii după al Doilea Război Mondial – crede că economia globală va suferi „o moarte prin o mie de tăieturi” în 2019.

Prin acele „o mie de tăieturi” se numără şi o politică monetară mai strictă din partea băncilor centrale, pe care deja începem să o vedem; furtuni pe piaţa de capital, care au avut loc deja înainte de Crăciun; scăderea preţurilor şi activităţii pe piaţa imobiliară; un declin în ceea ce priveşte optimismul consumului, aşa cum Universitatea din Michigan a notat că se întâmplă deja; deteriorarea indicatorilor economici globali; scăderea preţurilor pentru mărfuri; problemele din pieţele emergente care se înmulţesc; şi războiul economic dintre SUA şi China  - pe care ambele ţări par că l-ar fi pus momentan în aşteptare.