Autori: Daniel Pană – Partner, Tax, KPMG in Romania, Cristina Spirescu – Senior Manager, Tax, KPMG in Romania

Facilităţi fiscale cu mecanisme de aplicare simple, care să nu genereze riscuri în inspecţii fiscale ulterioare. Aceasta pare să fie reţeta de succes, aşa cum o arată exemplele de bune practici din ţările vecine, pentru a încuraja cu adevărat activităţile de cercetare-dezvoltare, a creşte atractivitatea mediului investiţional şi a stimula folosirea facilităţilor fiscale de către agenţii economici implicaţi. Pentru că, deşi există din 2009 pentru companii şi din 2016 pentru salariaţi, puţine sunt companiile româneşti care folosesc facilităţile- deduceri suplimentare ale costurilor, scutiri de impozit pe profit sau pe venit, pentru angajaţii care lucrează în astfel de proiecte.

Motivul: incertitudinea tratamentului fiscal şi procedurile resimţite ca fiind anevoioase şi/sau consumatoare de timp. Deşi se vorbeşte frecvent despre importanţa dezvoltării activităţii de cercetare-dezvoltare,  una dintre cele mai importante zone care pot aduce competitivitate şi creştere economică, prin produsele cu valoare adăugată mare rezultate, până acum autorităţile nu s-au asigurat că facilităţile acordate sunt transpuse în realitate. 

Începând cu 2005, aproape toate ţările din regiune au introdus facilităţi fiscale, destinate stimulării cercetării: Cehia, Croaţia Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia sau Ungaria. În astfel de condiţii, atragerea de investiţii în această zonă cu mare potenţial de dezvoltare economică pe termen lung este o competiţie.

În cazul Poloniei, de exemplu, dacă în 2005 sau 2006, conform unui studiu al Comisiei Europene, mai puţin de 30 de companii aplicau pentru facilităţile oferite la acel moment, în 2020 peste 1600 de companii au fost interesate de facilităţile fiscale oferite de statul polon. Ce s-a schimbat atât de dramatic? Creşterea susţinută a cotelor de deducere (progresiv de la 30%, la 50%, apoi 100% şi, acum, în cazul cheltuielilor cu salariile personalului - 200%), introducerea unor noi tipuri de facilităţi (nu doar rezumarea la deducerea suplimentară) şi promovarea acestor facilităţi de către Ministerul Economiei. Pentru a înţelege cum funcţionează, să luăm o companie care investeşte 100,000 euro în activităţi de cercetare-dezvoltare. În România, acesta poate, în anumite condiţii, să îşi reducă impozitul pe profit cu aproximativ 8,000 euro.

Ceea ce ar echivala cu un discount de 8% asupra costurilor implicate, care nu este nicidecum neglijabil. În Polonia, însă,  „discount”-ul ar putea fi de până la 38%, adică peste o treime din valoarea costurilor, dacă ţinem cont de faptul că aici cotele de deducere sunt de patru ori mai mari decât în România, iar cota de impunere este de 19% (comparativ cu 16% în România).

Însă, de departe, aspectul cel mai important, care face diferenţa, este acela că agenţii economici din Polonia pot aplică pentru facilităţile fiscale pentru cercetare-devoltare fără a avea un risc asociat. În cazul lor, există posbilitatea obţinerii unei preaprobari a aplicării facilităţilor în cauza de la autorităţile fiscale, iar această aprobare, care nu este foarte costisitoare, este opozabilă în cazul unei inspecţii fiscale. Având acest confort total, în Polonia companiile pot aplică facilităţile de cercetare-dezvoltare fără a avea disconfortul că beneficiul fiscal se va transforma într-un risc fiscal.

În ceea ce priveşte România, deşi nu sunt disponibile statistici clare privind numărul companiilor care aplică pentru facilităţile de cercetare-dezvoltare, numărul acestora nu este foarte ridicat. Mai ales dacă ne gândim că, potrivit statisticilor Eurostat, cheltuielile efectuate în România pentru activitatea de cercetare-dezvoltare ca procent din PIB s-au menţinut la acelaşi nivel, cel puţin în ultimii 4 ani, de aproximativ 0,5% din PIB. Prin contrast, Polonia a crescut cheltuielile efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare cu aproximativ 50%, ca procent din PIB, în 2020 faţă de 2016.

Cu alte cuvinte, România se regăseşte în situaţia Poloniei de acum şase-şapte ani. Ce ar fi de făcut pentru a creşte numărul aplicanţilor la facilităţi  şi a avea o activitate de cercetare-dezvoltare efervescentă? România trebuie să găsească modalităţi clare şi eficiente prin care să asigure un mecanism funcţional de aplicare a stimulentelor fiscale pentru cercetare-dezvoltare cu beneficii pentru toate părţile implicare: scutiri de impozit pe salarii pentru cercetători, reduceri în impozitul plătit pentru societăţile ce desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare şi pârghii ce pot asigura creşterea economică pentru România. Ceea ce am putea sugera, pe baza analizei făcute şi a experienţei noastre, ar fi clarificarea şi îmbunătăţirea prevederilor legislative dedicate şi dezvoltarea sau îmbunătăţirea mecanismelor care să ofere siguranţă contribuabililor care aplică pentru aceste stimulente. Şi în acest caz, ne gândim inclusiv la reluarea discuţiilor privind îmbunătăţirea Registrului experţilor care pot certifica activitatea de cercetare-dezvoltare şi a metodologiilor aferente. Este necesară, pe de altă parte, şi clarificarea şi simplificarea condiţiilor administrative pentru aplicarea facilităţilor fiscale existente, şi, de ce nu, chiar creşterea cotelor de deducere suplimentară şi extinderea tipurilor de facilităţi oferite (prin raportare la genurile de stimulente oferite în ţările cu mai multă experienţă pe această arie).