Problema Finantelor si a ministrului de resort este ca acest calcul este gresit. Cheltuielile bugetului nu trebuie raportate la PIB, ci la incasarile bugetului. Franta isi permite cheltuieli cu salariile bugetarilor de 9% din PIB pentru ca are incasari la buget echivalent a peste 50% din PIB. Romania nu-si permite 9% din PIB cheltuieli cu salariile pentru ca are incasari totale de 30-31% echivalent PIB.

 

76 de miliarde de lei doar pentru cheltuieli de personal inseamna o treime din veniturile statului (223 mld. lei anul trecut). De aia statul nu gaseste bani sa termine nenorocita aia de autostrada spre Ploiesti; nu are bani de 6 km de autostrada, dar are bani de dublarea salariilor bugetarilor. Nu are bani pentru o centura a Capitalei – o rusine pentru Romania - , dar are bani pentru cine da mai mult din gura.

 

Salariile trebuie marite, dar ce se intampla este o adevarata nebunie. Salariile trebuie majorate in crestere cu cresterea veniturilor statului, nu cu politica de cadre a unora. Dar cum sa cresti veniturile cand tu nu oferi nimic? Vorbiti de Franta si de cheltuielile ei cu bugetarii – 8-9-10% din PIB. Dar uitati-va pe bugetul Frantei, e public. E un buget pe proiecte. Atatia bani am, fac asta si asta cu ei. Uitati-va pe bugetul Romaniei. Cheltuieli de personal, cheltuieli de capital, cheltuieli de nu stiu care. Si cate un detaliu, ici, colo, in bugetele ministerelor. Dar ce inseamna ele? Habar nu are nimeni. Am intrebat odata la Ministerul Dezvoltarii – in alt guvern, nu in asta: ce ati facut cu 15 miliarde de lei? Niciun raspuns luni de zile, ani, nici pana in ziua de azi. Ar fi trebuit, in mod normal, sa-i dam in judecata, pentru ca sunt obligati de legea 544 sa raspunda la astfel de intrebari. Dar pentru asta iti trebuie avocati si resurse – si nu le ai mereu si te lasi pagubas. De ce as respecta un astfel de stat?

 

Statul nu se poate compara cu o societate privata cu 50 – 100 – 1.000 de angajati in care un patron generos decide sa dubleze salariile. Pentru ca statul nu este al angajatilor statului, statul este al tuturor celorlalti. Pentru ca patronul plateste din profitul lui – fireste, facut de angajati si de munca lui. Ce profit face statul care, de ani de zile, nu este capabil sa faca o sosea de centrura pentru Bucuresti?

 

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro